Cornel Jurju Profitând de „timpul pandemic” care mi-a mai aerisit programul cotidian, de câteva săptămâni răsfoiesc de zor documente ale fostei Securități privitoare la luptătorii anticomuniști de la Răchițele. Printre aceste materiale, pe cât de interesante pe atât de dominate de tragic, am reîntâlnit numele ofițerului de Securitate, Ioan Sîmbotelecan. Începând din anul 1956 și […]
Cred că trăim într-o epocă lovită de teroarea uitării. Vrem sau suntem îndrumaţi să vrem a nu şti nimic despre noi. Trecutul ţării, al satului, al oraşului, al familiei intră în sfera interesului facultativ sau poate a ridicolului. Suntem bolnavi de a fi cool, de a fi turmă. Vrem să ne ştim parte din acelaşi […]
de Cornel Jurju La 1 Decembrie 1918, românii din Transilvania îşi afirmau voinţa şi hotărârea Unirii. Însă, pentru a săvârşi dificila şi „migăloasa” operă a unirii politice, administrative, diplomatice sau militare a mai fost nevoie de câţiva ani complicaţi. A fost o perioadă în care elitele româneşti (politice, culturale, economice) au demonstrat că ştiu acţiona […]
Cornel Jurju Citesc jurnalul lui Ion Raţiu. Este o carte mare, la propriu, dar mai ales la figurat, care aduce multe şi importante lămuriri asupra istoriei româneşti din incandescentul secol al XX-lea. Mă fascinează substanţialul patriotism al lui Ion Raţiu. Nu mă îndoiec că sunt destui dispuşi să-l ridiculizeze sumar, considerându-l de modă veche. Eu […]
Lucreţia Jurj a fost un monument al bunului simţ, al suferinţei, al curajului. În anii ’50 s-a numărat printre miile de români prinşi în vârtejul rezistenţei anticomuniste. A făcut parte din Grupul Şuşman care, între anii 1948-1958, a ţinut aprinsă (în triunghiul montan Huedin-Beiuş-Câmpeni) flacăra libertăţii, a democraţiei, a credinţei, a speranţei. Arestată în 1954, Lucreţia a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă.