Regele trezirii noastre

Regele trezirii noastre

Cornel Jurju


Regele a murit iar România se cutremură.

Abia în aceste zile, nevolnicii de noi, pricepem statura istorică uriaşă a celui care a fost Mihai I al românilor. Abia acum resimţim cu adevărat puterea simbolică a Coroanei: de a uni, de a mobiliza suflete, de a reda demnitate unui popor cu inima sfâşiată.

Tot dintr-un decembrie, acela din 1989, nu cred că România a mai fost traversată, electizată de un asemenea uragan de emoţie colectivă.

Majestatea Sa ne părăseşte întorcându-se acasă şi luminându-ne. Noi ne putem părăsi nenorocul, „ceasul” negru al celor 7 decade de rătăcire, întorcându-ne acasă, sub pavăza Coroanei.

Ultimul Drum al Regelui Mihai poate căpăta pentru neamul românesc semnificaţia revelatoare, profundă a biblicului Drum al Damascului.

Să fim cu luare-aminte:

Regele ne mai trimite această ultimă rază de lumină!

Un ultim omagiu pentru Regele Mihai la Cluj

Un ultim omagiu pentru Regele Mihai la Cluj

Începând de astăzi, pe B-dul Eroilor din Cluj-Napoca, zilnic de la ora 18:00, clujenii vor participa la o oră de rugăciune pentru sufletul Majestății Sale Defuncte Regele Mihai I, pentru Familia Regală și pentru viitorul Coroanei României. Se vor aduce flori, lumânări și se vor nota mesaje în Cartea de Condoleanțe.

În fiecare dintre aceste seri, un preot va oficia un parastas pentru sufletul Majestății Sale Defuncte. De asemenea se va da citire unuia dintre mesajele pe care, cu atâta înțelepciune și iubire, Mihai I al României le-a transmis de-a lungul anilor, poporului român.

Preţuirea noastră pentru cel care a fost Mihai I al României trebuie transpusă nu numai în sentimente, trăiri, vorbe, ci şi în mici, dar atât de necesare, gesturi concrete.

 

Orfani de Regele Mihai

Orfani de Regele Mihai

Cornel Jurju

Președintele Clubul Monarhiștilor Clujeni


 

          Prin trecerea la cele veşnice a Regelui Mihai conştiinţa românească este profound îndoliată. Poporul român pierde astăzi cea mai importantă personalitate din viaţa statală a ţării a ultimului secol. Mihai I a fost Rege constituţional al României între anii 1927-1930 (fiind Rege-copil) şi apoi între anii 1940-1947 (această a doua domnie fiind curmată prin lovitura de stat sovieto-comunistă din 30 decembrie 1947).

Mihai I a fost un Rege curajos şi în vremuri deosebit de grele. S-a aflat în fruntea ţării în anii celui de Al Doilea Război Mondial; în ceasurile şi zilele deosebit de periculoase (inclusiv sub aspect personal) ale finalului de august 1944; în perioada cea mai sumbră a României moderne, aceea a instaurării totalitarismului sovieto-comunist.

Mihai I a fost, pentru mai bine de nouă decenii, Regele protector al fiinţei româneşti, un Mare Patriot al neamului românesc. Aflat în atribuţiuni constituţionale, apoi în dificilii şi îndelungaţii ani ai exilului sau în mereu neclara situaţie de după anul 1989, Regele Mihai, în numele naţiunii Sale, a fost apărătorul credinţei creştine, al aspiraţiilor democrate româneşti, al tradiţiilor poporului român. Indiferent de greutăţile pe care a fost nevoit să le înfrunte, viaţa Regelui Mihai a fost traversată de o neîntreruptă loialitate şi afecţiune pentru ţară şi pentru poporul român. Regele Mihai le-a vorbit generaţiilor succesive de români cum numai Majestatea Sa era capabil să o facă: cu înţelepciune, preţuire, sinceritate şi iubire.

Mihai I a fost un Rege al răbdării şi mărinimiei. În pofida avalanşelor de minciuni, jigniri, calomnii prăvălite asupra Sa, de către autorităţi ale statului român şi de către publicistica obedientă, în pofida slăbiciunilor şi rătăcirilor noastre, pe Majestatea Sa nu l-a părăsit niciodată spiritul de iertare, de înţelegere.

Mihai I fost pentru neam şi ţară un adevărat scut de protecţie în faţa încercărilor timpului. Cred că fiecare român lucid s-a gândit că într-o situaţie gravă, aparent fără ieşire, Regele Mihai putea fi calea salvatoare de ultimă instanţă. În decursul deceniilor acest gând ne-a asigurat o oarecare linişte şi confort psihologic în preajma marilor zdruncinări ale istoriei.

După aproape un secol de viaţa, după aceşti ultimi câţiva ani de tăcută şi grea suferinţă, Regele Mihai I al României ne părăseşte. De acum rămânem mai singuri, mai vulnerabili în faţa vitregiei vremurilor, a vicisitudinilor istoriei.

 

Dumnezeu şi Să-l odihnească alături de cei drepţi pe Regele Mihai I al României! Dumnezeu Să-l păstreze veşnic în conştiinţa neamului românesc!

Condoleanţe Reginei Margareta a României şi Întregii Familiei Regale a României!

Semnificația Regăsirii – Casa Regală a României în viața Clujului

Semnificația Regăsirii – Casa Regală a României în viața Clujului

       Istoria românilor, ca a oricărui alt neam, cuprinde evenimente, fapte, personalităţi de mare importanţă. Pe multe dintre acestea le putem desluşi ca pilde luminoase ale trecutului sau ca izvoare în măsură să inspire înţelegerea şi conduita prezentului. Unele dintre aceste lumini reuşesc (sunt ajutate) să răzbată până la noi, altele, dimportivă, au fost/sunt înăbuşite în întuneric prin efectele miciunii, ale intoxicărilor şi manipulărilor. Aceia care au reuşit să acopere lumina cu întunericul au fost şi sunt animaţi de motivaţii ideologice, politice, ori – în cazul mai bun dar nu mai puţin nociv – sunt încurcaţi într-o cleioasă ignoranţă.

O astfel de lumină a trecutului nostru comun, care până nu de mult părea a se fi mistuit definitiv, este regalitatea românească. De la fondare, în 1866, Casa Regală s-a identificat cu obiectivele mari ale neamului românesc. Regii, Reginele, Principii şi Principesele României s-au aflat între actanţii principali ai procesului de înfăptuire (afirmare) a unităţii şi identităţii româneşti. Într-o măsură cel puţin similară, Casa Regală a fost un factor instituţional şi cultural decisiv care a susţinut în durata lungă, însuşirea de către români a modelului de civilizaţie european-occidental. Mai târziu, propaganda comunistă, prin variatul său instrumentar (al minciunii şi defăimării), a reuşit în chip nefericit să maculeze binefăcătoarea experienţă regală, să o îndepărteze de sufletul românesc.

Ipostaziată într-o dimensiune locală, a Clujului, funcţia regală a fost deopotrivă generatoare de modernitate şi „substanţă” identitară. Programat şi sistematic, Monarhia s-a angajat pe direcţia reorientării şi dezvoltării infrastructurii instituţionale şi culturale a oraşului. Se creau, în felul acesta, premise cât se puteau de solide pentru afirmarea identităţii româneşti care, până la Marea Unire din 1918, fusese mai degrabă una firavă.

Expoziţia „Casa Regală a României în viaţa Clujului” se înscrie, aşadar, în demersul regăsirii luminilor uitate dintr-un trecut care este sănătos să fie ştiut şi recuperat. Numeroasele fotografii (unele necunoscute sau puţin cunoscute), extrasele din presă (care mărturisesc despre o lume trecută dar în care sunt implantate rădăcinile prezentului), alte documente importante, vin să ilustreze frumoasele şi rodnicele întâlniri dintre comunitatea clujeană şi Casa Regală a României, desfăşurate între anii 1919-2016. Însemnata zestre documentară devoalează implicările decisive, inclusiv financiare, ale Casei Regale în evoluţia Clujului universitar, în sprijinirea şcolii, a culturii, a bisericii sau a sportului.

Clujul este astăzi o urbe care, la nivelul percepţiei comune, se confundă cu modernismul, cosmopolitismul, tinereţea, optimismul, dinamismul. Un ritm de evoluţie care nu vine din neant dar care nici nu are mare legătură cu resortul politico-administrativ (local sau central) sau cu anumite macro politici statale. În schimb, şi aceasta este o certitudine, forţa şi vigoarea pe care le emană oraşul contemporan provin din excepţionala sa citadelă universitară la a cărei ctitorire a contribuit esenţial şi Coroana României. Este un fapt important, rătăcit undeva în negura memoriei citadine, înspre care acest demers expoziţional doreşte să trimită o rază de lumină. O lumină a adevărului în care imaginea trecutului se limpezeşte, iar prezentul şi viitorul se pot clădi diferit: mai temeinic, mai durabil.

Casa Regală a României în viața Clujului

Casa Regală a României în viața Clujului

Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” (Cluj), Clubul Monarhiștilor Clujeni, Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei (filiala Cluj) organizează expoziţia documentră intitulată “Casa Regală a României în viaţa Clujului”. Parteneri ai evenimentului sunt Muzeul de Istorie al Universităţii “Babeş-Bolyai” şi Liceul Teoretic “Mihai Eminescu” din Cluj.

Vernisajul expoziţiei, cu un accentuat caracter istoric, va avea loc vineri 17 noiembrie 2017, începând cu orele 16:30, în cadrul B.C.U. “Lucian Blaga”. La eveniment era aşteptată şi prezența Alteței Sale Regale Principele Radu al României, dar care, din cauza sănătăţii fragile a Majestăţii Sale Regele Mihai, a fost nevoit să rămână în Eleveţia.

Expoziția se înscrie în demersul regăsirii luminilor uitate dintr-un trecut care este sănătos să fie ştiut şi recuperat. Numeroasele fotografii (unele necunoscute sau puţin cunoscute), extrasele din presă (care mărturisesc despre o lume trecută dar în care sunt implantate rădăcinile prezentului), alte documente importante, vin să ilustreze frumoasele şi rodnicele întâlniri dintre comunitatea clujeană şi Casa Regală a României, desfăşurate între anii 1919-2016.

Însemnata zestre documentară devoalează implicările decisive, inclusiv financiare, ale Casei Regale în evoluţia Clujului universitar, în sprijinirea şcolii, a culturii, a bisericii sau a sportului.

Expoziția – care va rămâne deschisă până la sfârşitul acestui an – se adresează tuturor celor interesați de farmecul și ineditul vieții interbelice clujene, dar și de tumultul perioadei postdecembriste. Publicul vizitator, avem această certitudine, va avea şansa unei surprinzătoare şi frumoase incursiuni în trecutul ultimului secol de istorie locală şi românească.


Contact:

Sebastian Baciu – 0736135135 (ANRM Cluj)

Cornel Jurju – 0740190346 (CMC)