Lucreţia Jurj a fost un monument al bunului simţ, al suferinţei, al curajului. În anii ’50 s-a numărat printre miile de români prinşi în vârtejul rezistenţei anticomuniste. A făcut parte din Grupul Şuşman care, între anii 1948-1958, a ţinut aprinsă (în triunghiul montan Huedin-Beiuş-Câmpeni) flacăra libertăţii, a democraţiei, a credinţei, a speranţei. Arestată în 1954, Lucreţia a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă.
Cornel Jurju Hotărât lucru, dar zglobia vânzoleală publică de la noi este neîntrerupt bântuită de curiozităţile cele mai uimitoare. Bunăoară, comoditatea, superficialitatea (refuz a mă gândi la reaua intenţie) îi “ademenesc” pe unii în caragieleasca ipostază de a opina şi analiza “lucruri” pe care n-au binevoit a le supune unei prealabile, fie şi minime, cunoaşteri. […]