Prof.univ.dr.ing. Alexandru-Grigore Pisoschi
Din negura vremurilor și a istoriei, strămoșii românilor au fost conduși de monarhi, purtând titulatura de regi. Tot de atunci, și mai dincoace, evenimentele petrecute au intrat în basme și legende, glorificând eroii care au luptat pentru libertate, bine, frumos și adevăr.
Întotdeauna a fost vorba de regi, regine, prinți și prințese care au depus eforturi pentru apărarea regatului lor și a locuitorilor. Au intrat în basme și legende vitejii sub numele de Făt Frumos care au luptat contra cotropitorilor, respectiv vecini hrăpăreți care voiau să acapareze teritorii și să stăpânească oamenii luând biruri.
Evenimentele istorice au fost figurate astfel în basme și legende care s-au transmis din generație în generație sute de ani.
Teritoriul străromânilor și românilor, așa cum menționa cronicarul „a fost așezat în calea tuturor răutăților” prin migrațiile a o serie de populații, unele așezându-se la noi și apoi asimilate. Cu toate acestea, atunci când s-au creeat posibilități de coagulare, s-au format feude prestatale numite cnezate, conduse de un cneaz (termen provenit din slavonă), care de cele mai multe ori era și voievod (conducător militar al unei obști sau uniuni de obști țărănești, a cărui autoritate se exercita asupra unui teritoriu limitat și a cărei funcție nu era ereditară. Primii voievozi au fost aleși, apoi funcția a fost ereditară, începând cu secolul XII.
Începând cu cnezii și apoi cu domnii Țărilor Române, toîi au fost monarhi, indiferent de mărimea feudei sau țării.
În evul mediu românesc suveranii noștri purtau titlul de DOMN, din limba latină „dominus”, adică stăpân. Termenul de DOMINUS, cu semnificația de CONDUCĂTOR a intrat în circulație din limba latină în timpul împăratului Lucius Domitius Aurelian (270 – 275).
Domnul era stăpânul recunoscut al țării și lui i se închinau boierii în calitate de vasali. Alături de domn era intâiul stătător al bisericii, astfel încât coroana și crucea erau ingemănate.
Domnul era echivalentul unui monarh absolut sau al unui rege în evul mediu, în grecește autocrator. El avea comanda armatei, bătea monede, semna acte, folosea insemnele regalității, coroană, sceptru, tron, iar adresarea era cu MĂRIA TA. Titlului de DOMN i se atașa și cel de MARE VOIEVOD, adică era comandantul voievozilor locali.
În treburile statului, domnul era ajutat de Sfatul Domnesc sau Princiar, respectiv, cum s-a spus mai târziu, sub influența otomană, Divan. Sfatul Princiar era un consiliu format din reprezentanții marii boierimi și din înalții dregători care luau parte alături de domn la conducerea țării cu atribuții politice, administrative și juridice.
Succesiunea la tron era semieligibilă, adică marea boierime alegea domnul dar numai din familia domnitoare. Erau proclamați ca domni și cei din afara căsătoriei domnului precedent, numai dacă se prezentau dovezi că era recunoscut ca descendent.
La români funcționa „Legea pământului”, identică cu Legea salică din Vestul Europei, adică femeile erau excluse de la conducerea statului.
Legea salică, era o colecție de legi, scrisă în limba latină, în formă oficială – Pactus Legis Salicae sub Clovis I, primul rege al francilor (481 – 511), din Dinastia Merovingiană. I-a succedat la tron tatălui său Childeric I, rege al francilor salieni (de unde derivă si titlul legii), trib care ocupa teritoriul de Vest al Rinului inferior. Legea salică interzicea femeilor să moștenească pământul și prin urmare, ascensiunea la tron. Totuși in acea vreme au fost și excepții.
În perioada fanariotă, din 1711în Moldova și 1716 în Țara Românească, până în 1821, domnii erau desemnați de Poarta Otomană și erau considerați funcționari otomani.
După revoluția lui Tudor Vladimrescu (1821), au urmat Domniile pământene, iar domnitorii erau aleși de boieri din familiile boierești cele mai de vază pe o durată de șapte ani potrivit Regulamentului Organic, instituit de puterea protectoare Rusia și acceptat de Poarta Otomană. Regulamentul Organic era o lege organică cvasi-constituțională promulgată în 1831-1832 de autoritățile imperiale ruse atât pentru Moldova cât și pentru Țara Românească.
Domnitorii din această perioada au fost electivi, ca și Alexandru Ioan Cuza, de altfel, era un principe – monarh electiv.
Voința românilor s-a manifestat în 1859, când Al. I. Cuza a fost ales ca principe domnitor in ambele principate, Moldova și Valahia. El a reușit să unească politic și instituțional cele două principate sub numele de ROMÂNIA, astfel că la sfârșitul anului 1862 a dat un decret domnesc în care se specifica „ NAȚIUNEA ROMÂNĂ ESTE ÎNTEMEIATĂ” !
La tronul României a urmat domnitorul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, principe german, care a început cu rigurozitate modernizarea țării, dezvoltând căile de comunicații și modernizând capitala București și principalele orașe ale țării, precum și instituțiile de cultură. Cu urcarea sa pe tron a fost instituită DINASTIA EREDITARA CONSTITUȚIONALĂ.
Cu domnitorul Carol I a început România modernă prin adoptarea la 1 iulie 1866 a Constituției României, una din cele mai avansate constituții, după modelul belgian. Constituția este mama legilor, toate legile decurgând din ea.
În timpul domniei lui Carol I România si-a câștigat independența, prin luptă armată și recunoscută de puterile europene la Congresul de la Berlin din 1878.
România a avut bucuria și norocul de a avea un domnitor de origine germana. Dacă era un român, în urma războiului ruso, româno – turc din 1877-1878, țara ajungea gubernie (provincie rusească).
La 10 Mai 1881 România era înălțată la rangul de REGAT, iar principele Carol I a luat titlul de REGE.
După Regele Carol I a urmat la tron, nepotul său, Regele Ferdinand care împreună cu Regina Maria au constituit factorul coagulator și mobilizator în Războiul pentru Întregirea României 1916-1919, când Basarabia (27martie/9 aprilie 1918), Bucovina (15/28 noiembrie 1918) și Transilvania, Crișana, Sătmarul, Maramureșul (parțial) și Banatul Timișan (parțial) la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 s-au unit cu Patria Mamă România.
După moartea Regelui Ferdinand la 20 iulie 1927 urmează la tron Regele Mihai, nepotul său, sub regență, până în 1930, când revine principele Carol, fiul Regelui Ferdinand și tatăl Regelui Mihai. Regele Mihai este eliminat de pe tron de tatăl său Regele Carol al II-lea, care domnește din 1930 pâna în 1940, când în urma acțiunilor Rusiei Sovietice, a Germaniei hitleriste și a Ungariei horthiste, România a fost nevoită să cedeze Basarabia, Bucovina, Ținutul Herței Rusiei; Ardealul de Nord Ungariei și Cadrilaterul Bulgariei.
Carol al II-lea, în urma acestor tragice evenimente, părăsește țara și „lasă grijile statului în mâinile fiului său Mihai”, care devine iar Rege între 1940 și 30 decembrie 1947, când e forțat să abdice de către forțele bolșevice și cozile de topor din țară, iar România a fost proclamată prin fals, republică.
În urma Celui de Al doilea Război Mondial, România pierde din nou Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței în favoarea Uniunii Sovietice.
Ca urmare a actului de la 23 august 1944, act de mare curaj al Regelui Mihai, cu toate pierderile incomensurabile de vieți omenești, recuperăm Ardealul de Nord și este salvată statalitatea României.
Regele Mihai s-a opus din toate puterile bolșevizării României, dar a fost forțat să plece în exil.
După revolutia din decembrie 1989 Regele Mihai a fost oprit să intre în țară, cu excepția vizitei de Sfintele Paști din 1992, când a atras mulțimi entuziaste venite să-l aclame. De abia, sub președinția lui Emil Constantinescu reprimește cetățenia română, retrasă de comuniști în 1948. După revenirea în țară, Regele Mihai și Familia Regală s-au implicat activ în vizitarea capitalelor europene pentru sprijinirea României de a intra în NATO și Uniunea Europeană.
La 30 decembrie 2007, într-o ceremonie privată, Regele Mihai a promulgat noul statut al Casei Regale intitulat „Norme Fundamentale ale Familiei Regale a României”, prin care, intre altele, s-a stabilit și succesiunea la Tron. Prin acest act, ASR Principesa Margareta a fost desemnată Moștenitoare a Tronului și Custode al Coroanei României.
Renunțarea la Legea salică, menționată în constituțiile monarhice anterioare ale României, a fost făcută datorită recunoașterii de către România a „Declarației Universale a Drepturilor Omului” adoptată la 16 decembrie 1948 prin Rezoluția 217 A în cadrul celei de a treia sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, precum și aderării României la Uniunea Europeană.
La 5 decembrie 2017, la ora 13,00, în Elveția, la Aubonne, în locuința sa particulară, Regele Mihai a trecut la Domnul în vârstă de 96 de ani în urma unei necruțătoare boli și unei suferințe îndelungate.
Iată cum ÎL caracterizează prestigiosul istoric Vlad Georgescu, fost director al Departamentului românesc al Postului de Radio „Europa Liberă”, în cartea sa „Istoria Românilor de la origini până în zilele noastre”, Editura Humanitas, 1995 :
„Regele Mihai fusese un rege bun, precum bunicul Său, Regele Ferdinand. Modest și democrat, cu simțul datoriei față de țară, un simț care lipsise tatălui său, ar fi putut ajunge un rege mare, asemeni lui Carol I. A avut însă parte de vremuri tulburi pe care niciun cap încoronat sau om politic nu le-ar fi putut înrâuri. I-a fost dat să asiste la eșecul României Mari și la inaugurarea unui șir de dictaturi străine spiritului Său constituțional, străine de asemenea mentalității clasei politice care făcuse România Mare la 1918.”
După decembrie 1989, ASR Principesa Margareta și ASR Principesa Sofia au luat cunoștință de viața din România prin vizite, mai ales în orfelinate, organizând numeroase transporturi cu ajutoare. Ulterior a fost creată „Fundația Principesa Margareta”, cu scopuri sociale, medicale și culturale, sprijinind bătrânii și tinerii studioși sau care se dedică meseriilor.
ASR Principesa Margareta L-a secondat pe tatăl Său Regele Mihai în numeroasele activități de reprezentare a României împreună cu soțul Său ASR Principele Radu și alți membri ai Familiei Regale.
ASR Principesa Margareta, după trecerea la Domnul a tatălui Său Regele Mihai, a preluat conducerea Casei Regale a României cu calificativul MAJESTATE, iar ASR Principele Radu are titulatura de PRINCIPE CONSORT.
DIN ACEASTĂ PREZENTARE REZULTĂ DUPĂ PĂREREA NOASTRĂ CĂ TRADITIA REPUBLICANĂ A ROMÂNILOR ESTE O MISTIFICARE,
AVÂND ÎN VEDERE APROPIATELE SĂRBĂTORI, 26 MARTIE, ZIUA DE NAȘTERE A MAJESTĂȚII SALE MARGARETA ȘI 1 APRILIE, INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM, FLORIILE, ZIUA ONOMASTICĂ A MAJESTĂȚII SALE, ÎI DORIM SANATATE ÎNTRU MULȚI ANI, REUȘITE ÎN ACȚIUNI, INSPIRAȚIE, BUCURII ȘI SATISFACȚII IN URMA ACTIUNILOR REUȘITE, PRECUM ȘI ÎMPLINIREA TUTUROR DORINȚELOR ALĂTURI DE ÎNTREAGA FAMILIE REGALĂ !
Thank you for your sharing. I am worried that I lack creative ideas. It is your article that makes me full of hope. Thank you. But, I have a question, can you help me?