LA MULŢI ANI ALTEŢEI VOASTRE REGALE PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI

De-a lungul anilor, Regii, Reginele, Principii şi Principesele României au simţit şi au mărturisit minunat cu privire la patria noastră comună. Chiar am putea spune că vorbirile şi faptele regale compun o categorie aparte a trăirii patriotice româneşti. Cu adevărat, românii de astăzi se pot mândri şi inspira din această bogată şi frumoasă tradiţie a sentimentului patriotic regal, căruia Alteţa Voastră Regală îi asigură o potrivită continuitate. Câteva exemple le găsim emoţionante şi deosebit de sugestive.
În 1984, când întâlnirea cu patria era încă o dureroasă imposibilitate, descriaţi în termeni impresionanţi fascinaţia pe care România o exercita asupra Alteţei Voastre Regale: „Eu sunt româncă. Sunt născută şi crescută în exil, dar sunt profund româncă. Venirea în ţară este cea mai puternică şi cea mai ardentă dorinţă a vieţii mele. … Doresc să-i respir aerul, să-i cunosc peisajele, munţii, să-i ating pământul, să văd Marea Neagră. Această ţară exercită o mare fascinaţie asupra mea şi am un sentiment de frustrare pentru că n-o cunosc.”


De lângă scara avionului, care, pe data de 18 ianuarie 1990, urma să Vă aducă pentru prima dată acasă, spuneaţi câteva cuvinte pe care, în cursul vieţii fiecăruia dintre noi, rar ni se întâmplă să le rostim sau măcar să le gândim: „Este cea mai frumoasă zi din viaţa mea.”
Apoi, întâlnirea nemijlocită cu ţara, a fost prilejul unei noi mărturisiri speciale: „Ajunsă pe pământ românesc, m-am simţit pentru prima oară în viaţa mea o persoană întreagă! Înainte, aveam mereu sentimentul că jumătate din fiinţa mea lipsea. A fost un moment puternic, important”.
Tot în 1990 (23 ianuarie), la Cluj, alături fiind de Principesa Sofia, bucuria de a fi acasă, în sfârşit, o exprimaţi prin cuvinte extrase din aceeaşi trăire a sentimentului patriotic nealterat: „Eu, noi, de acum ne simţim românce, pentru că ne-am întâlnit compatrioţii, pe care nu i-am cunoscut niciodată, oameni de o mare căldură sufletească. Nutresc pentru ei sentimente de afecţiune, dragoste şi speranţă, pentru un popor atât de inteligent şi dârz”.


Alteţa Voastră Regală, vă suntem recunoscători pentru afecţiunea, înţelepciunea, generozitatea pe care de 27 de ani, neîncetat, le dăruiţi României.
De asemenea, nu ne putem refuza credinţa, că destinul neamului românesc, al fiecărui cetăţean în parte, s-ar împlini în mod diferit şi favorabil dacă într-o zi, aparţinătoare viitorului apropiat, Alteţa Voastră Regală ar fi încoronată ca Regină a României.

Nihil Sine Deo!

Clubul Monarhiştilor Clujeni

%d bloggers like this: