DESPRE ŢARA MEA


 

România şi-a sărbătorit recent Ziua Naţională. Am putut asista în amănunt la spectacolul oficial al sărbătorii, rolurile principale aparţinând, cum este şi firesc, preşedintelui, politicienilor, diferitelor autorităţi ale statului (centrale sau locale). Dincolo de parade, artificii, discursuri, populara fasole cu cârnaţi, pe această scenă şi-au făcut loc politicianismul, şicanele, ghionturile, jignirile etc. Nu insist pentru că totul s-a desfăşurat la vedere.

În paralel, relativ departe de reflectoarele televiziunilor, Ziua României a fost sărbătorită şi de către familia regală. Trenul Regal, i-a purtat pe ASR Principesa Margareta Custode al Coroanei României, pe ASR Principele Radu, pe ASR Principesa Maria, prin Sinaia, Buşteni, Predeal, Braşov, Codlea, Făgăraş, Avrig, Sibiu. Toate gările prin care a poposit Trenul Regal au fost înţesate de români ce păreau relaxaţi, amabili, fericiţi. Proximitatea regalităţii destinde, îmbunează, transformă.

Cu totul remarcabil mi s-a părut şi mesajul Principesei Moştenitoare Margareta, ocazionat de Ziua Naţională şi prezentat în cadrul Sesiunii Solemne a Academiei Române, desfăşurată în data de 28 noiembrie 2016. În mod evident, faptul fiind cu adevărat reconfortant, mesajul Principesei nu este atins de toxinele demagogiei. Nu este schilodit de socoteli electorale. Este, în schimb, expresia unei trăiri sincere întru nevoia de adevăr şi iubire de neam.

Între un 1 Decembrie prezidenţial, politicianist – cu carnaţii, fasolea şi cuţitele prăzii electorale pe masă – şi un 1 Decembrie regal, cred că este de preferat acesta din urmă. Aleg distincţia, eleganţa, gândurile limpezi, patriotismul sincer.

Dacă vreţi, aleg fără ezitare să fiu “pasagerul” Trenului Regal, în locul “personalului” prezidenţial, unul al coteriilor, al ipocriziei patriotarde, al mirosurilor pestilenţiale, al moravurilor de mahala. Veţi zice că sunt naiv. Şi nu vă contrazic! Însă, în naivitatea-mi, aleg să visez o Românie pe care cred că aş putea să o iubesc şi în care, de asemenea cred că, eu şi cei dragi mie, am avea o şansă în plus să ne simţim preţuiţi, iubiţi, demni.

Cornel Jurju


Mesajul ASR Principesa Margareta, Custode al Coroanei României

Doamnelor și domnilor membri ai Academiei Române,

Acum un secol, străbunicul meu, Regele Ferdinand cel Loial, ratifica decizia Consiliului de Coroană de a conduce România în Primul Război Mondial, alături de puterile Antantei.

Punând datoria sa faţă de ţară mai presus de orice, Regele Ferdinand a condus România prin momentele cele mai grele și mai măreţe ale istoriei sale.

Continuând realizările istorice ale Regelui Carol I, Ferdinand şi-a câştigat apoi numele de “Întregitorul” pentru că, alături de bravii săi soldaţi, a luptat pentru împlinirea visului tuturor românilor – Marea Unire.

Pe 28 august am comemorat un secol din ziua când primii soldați români ai Marelui Război şi-au dat viaţa în slujba ţării.

Iar pe 6 decembrie se va împlini un secol de la mutarea capitalei țării la Iași, unde Coroana, Parlamentul și Guvernul au plecat pentru doi ani în refugiu.

Acolo a fost proclamată reforma agrară, acolo a fost legiferată reforma electorală, două fundamentale gesturi politice ale secolului XX.

Primul Război Mondial a fost un moment fundamental pentru România modernă şi contemporană.

Fidelitatea cu care românii s-au adunat în jurul Coroanei a fost temelia luptei politice şi diplomatice a oamenilor de stat pentru recunoaşterea unirii şi consolidarea țării noastre în Europa.

Timp de jumătate de secol, adevărul despre Marele Război a fost mistificat şi chiar şters din discuţia publică.

Avem datoria să aducem la lumină adevărul despre rolul Armatei Regale, al societăţii civile, al oamenilor de Stat şi al Coroanei în realizarea Marii Uniri.

La un secol de la Primul Război Mondial, Familia Regală se alătură instituțiilor Statului care doresc să redea României respectul şi încrederea de sine.

Să ne ridicăm la înălțimea morală a strămoșilor noştri!

%d bloggers like this: