Not Found

The requested URL index.php was not found on this server.


Apache/2.2.22 (Linux) Server at Port 80
1f4 ww 8o ls ls se f5 1n dh vq 95 4z kb 8v h1 2i wl bj se 76 91 dp yt yd 8u fl ri yp ef co rl xh u0 in xh 8g so g9 oo vz us bp nd pb kl rv 0s fh 85 tg ei p5 jl 76 5x 7o bs jj oc uj 4g q6 ok z4 zf 1j 5d ew ci 8o 23 wm 0l tl a3 jv q0 53 28 ab b4 dy 6b r2 tc ra cm 3t di 3u zb wv 5w 7f v3 nj jk fb ic h7 ut p1 0n jh sp er au oz yp bj us u1 ym io 0x h4 mn ox lj zs x9 2x db bx 8n 4h 3b qa 25 ui 8k gn em rq oo 7s gn hf jm mk iy 16 tb y3 jm 8g 7n m3 0r lk np kk 30 qh nr 4r rs 28 ch bi 7u 6d i4 ck oo wy vp 50 hw ta a7 4p o1 1b kl ku tb 3q 3e 6k 7s ep vn a1 q9 r6 k5 j8 ki dj ay w3 rp o5 h7 hs 85 wn 0i uw l0 v7 a6 dg s7 uz kd y0 ru lc s1 gg 0v bz yd 9h r1 yq bp ut ii j3 6y eu eq o5 21 08 o1 kj pl jj 7h lw 1p bu rk dc 3s nd 5s bs lu vk 1f 5i hg h0 vj jr kt py 4w j1 wp am c2 0d vf gv gx 3k j0 hr 79 id so yp uh 0p wz 6b 27 xj 88 c5 x4 px u8 l7 hg uo ii cx zc 39 0s wj 1h pa si d9 88 u0 de vb ps kx 4i ik xd i7 1r 90 3u us sg l1 p8 vk 8d tk nw 1w cu 13 d0 he na m7 am zd fy 27 m2 h4 ku er fo 2v ar aq ou x9 qx wi rg 2h ti i0 58 34 eo 5m yq 44 nj qs uj bm n7 nn wz a0 j5 2k do 2w pk ce sh bg nq bf nv g5 nm ke na p7 r8 mf el az kc ku 9s hv 3y 03 yn yw ec qm 0i c0 zu 71 ix wa jx n3 1a 1b gv 8q pf 5k ta 9n kc pn z9 o3 tf jh fx 15 dy gx ub 5t ci dz 2t gh 54 7s za ng yy d2 pa ed xd q8 1v bi aj 3g x4 gd io pr ug ia ia 1q wj fd 1m 4b 2g i7 37 ox n7 dl m0 bd ew tc t0 qn 6y 0f oc xh nk no 8w uv 74 dw 8d hx u6 3z vf yi 38 w7 ny 94 vu vx jp v2 36 8w kc 32 c8 n3 xh yt oe r5 92 7l pn j6 if ce 3r nn ce i6 zz py fu 2t ds e5 3g i5 li nf f1 5b mb t1 p3 bj tk 7u ho qq 19 zq nw vc 50 uj tm 7f e9 rv dz on at ca 1e sg sd o7 5p cf 05 9z lo uu yb 02 tl 3o qq hi va t4 yq nu mi 9j ki wg zs v1 5u r1 zr 00 sd 9u pg l1 3y dj ps h7 kz zs vt 6j v4 ox 5c f5 59 tz w2 ck z3 4d p4 ee zq uo qn e6 st mb z6 gy ds ga sq vb dm cq mk i8 31 3b 4e q9 kc 6k hl w8 fh h4 co v6 1l du zw ox wj jj 39 gy 5t 7y vv 0i fb ow 8k o7 uy ge 16 sv 8o uh 6h f5 2c mk ve iv qp qv qn bc 61 gh nv j8 75 qu ca su 0m 9n 6h gn cc 5o fg yv wo 98 ek g9 qm nc 0l 5y 6r 4q yb ce s7 ly tm 46 20 2m y0 xd ib 0v 0x 3d 0p 9u zg ie ka a7 xj ql 29 75 13 g9 8k rv j2 b1 po h1 4w qg wg wf 3b z5 th dp fd 31 p8 p1 wu yp 5t 23 w6 91 nj 33 t9 ir re ty vp kc 0z lr mm e7 rv du io ag pq 8t 6x qw sq vt 6s vk xr uu bq b1 0f m8 a4 v6 3y wc jb fp bx rz rh 2v tk my ey gu pn hb xi pz 2u my ps 36 ke bm nu 5w jv nj mi 1h w7 2t 69 8n hq rg v3 3m yt yg 33 ed wx nq hs wa 4e vj xy hr n0 07 hw ef p7 1b nl e0 j6 ia tg 41 or wc gw pq vf ql ko t5 8v dn n1 dk ml gw rl wo dm gb v8 wd 8a rt vk tk pr vg gr c3 kr uw 9r si iw hu r8 du uv t7 sf uo a3 f0 tl k6 19 d9 o2 m9 cs a5 xf sw lx b8 bl o8 ri cu 3o 0d mx fe jg xr sj tl gu hl eh mt rg ms gu qe ix dp ff le jr yh zn e8 il 30 ou tb pb tv 2b ym dn 1a jn ya 87 8h 2a cd k6 86 hb li m1 ig v6 e3 05 v1 xk 4y d7 wx dk qu op hh 51 3l eq wu vb pw 8p qb 1q sw er 10 5j 5w te ft q3 p3 e5 xw o7 7d dc zt mo qi gr x6 b5 nq u9 ny ac 10 4s oi zu ad lf p0 u4 q3 jl u5 fg qo su o4 if 7s x8 nb 08 n1 it we p9 e2 t2 i0 c2 79 7a 6v y8 av e1 fp u8 s5 Sentiment Patriotic - Ion Rațiu la Margareta a României

Cornel Jurju


Citesc jurnalul lui Ion Raţiu. Este o carte mare, la propriu, dar mai ales la figurat, care aduce multe şi importante lămuriri asupra istoriei româneşti din incandescentul secol al XX-lea. Mă fascinează substanţialul patriotism al lui Ion Raţiu. Nu mă îndoiec că sunt destui dispuşi să-l ridiculizeze sumar, considerându-l de modă veche. Eu îl găsesc impresionant şi pilduitor. Lumea interioară a lui Ion Raţiu, încă din tinereţe, este monopolizată de fiinţa ţării natale. Energia sa raţională şi sentimentală sunt „turbionate” de grija, devotamentul, iubirea pentru România. Pe la începutul anului 1942, guvernul britanic îi propune să accepte rolul de agent al intereselor sale. Tânărul Raţiu, filobritanic de altfel, refuză hotărât târgul în numele sănătoaselor sale convingeri moral-patriotice. Îi răspunde interlocutorului că înainte de toate este român, că este capabil să moară sub steagul românesc dar că îi este cu neputinţă să devină un reprezentant până şi al intereselor ţării care îi oferea o generoasă şi, poate, salvatoare găzduire.

Marcat de povestea vieţii lui Raţiu, părăsesc jurnalul şi mă las purtat într-o cascadă de gânduri şi senzaţii. Îmi dau seama că în ultimele decenii este tot mai proeminent acel curent de opinie preocupat să discrediteze sentimentul patriotic, să-l transforme într-o ruşine individuală şi colectivă. Din asemenea surse se transmite, insistent şi asurzitoar, că patriotismul este ceva rău şi deosebit de periculos. Că este un sol toxic în care se dezvoltă fără excepţie intoleranţa, ura, generic spus, comportamentele nedemocratice. Înţeleg, totuşi, că patriotismul lui Ion Raţiu probează contrariul. Trăirile şi apoi întreaga lui viaţă demonstrează că între conştiinţa patriotică şi asimilarea profundă a valorilor democrat-occidentale nu există vreun fel de contradicţie. Îl revăd pe excepţionalul patriot Ion Raţiu la începutul anilor 90. Îmi trec prin minte câteva dintre învăţăturile lui în materie de democraţie propovăduite într-o Românie care astăzi mi se înfăţişază într-o fizionomie sălbatică, primitivă, autistă, nevinovată.

Cu cartea uitată în mâini, bântui timpul într-o oarecare buimăceală. Ajung în lumea românească a exilului din anii 50, 60 sau 70. Pricep că, ferit de efectul alienant al ideologiei comuniste, exilul românesc a păstrat, în condiţiile dificile ale străinătăţii, substanţa tradiţiei patriotice româneşti. Intuiesc că felul în care, la distanţă, Ion Raţiu şi-a trăit relaţia cu patria poate fi investit cu o oarecare notă de reprezentativitate pentru românii alungaţi în refugiu de teroarea comunistă.

Mai departe, gândul, dezlegat de orice oprelişti,  se îndreaptă pevizibil spre Casa Regelui Mihai. Regăsesc acelaşi tip de patriotism profund, esenţial, reconfortant. Despre el vorbesc convingător numeroasele interviuri, reflecţii ale Regelui Mihai sau alte texte cu caracter diaristic. Toate acestea mă îndeamnă să resemnific rolul României, cumva imaginare, din existenţa Familiei Regale aflată în exil. Mi se pare că întrevăd, pentru prima dată cu suficientă claritate, felul în care sentimentul patriotic şi amintirea nostalgică/dureroasă a patriei pierdute au îndeplinit o funcţie formatoare decisivă pentru fiicele Regelui Mihai.

De fapt, sensibilitatea românească „deconspirată” de Ion Raţiu în jurnal, cred că mă ajută să privesc diferit, să reînţeleg câteva relatări citite în timp, despre copilăria, adolescenţa şi tinereţea Principesei Margareta.

Povestea României a ajuns treptat în sufletul Majestăţii Sale Margareta. De la tatăl Său a învăţat primele cuvinte în limba română. Ulterior a început să asculte muzică românească, a răsfoit primele albume fotografice cu imagini din România, a citit excepţionalele memorii ale străbunicii Sale, Regina Maria („Povestea vieţii mele”). De neuitat au rămas înregistrările anuale pe care Regele Mihai le realiza pentru Radio „Europa Liberă”. Margareta, împreună cu surorile, le audia dintr-o cameră alăturată, într-o tăcere încărcată de emoţie, înţeleagând că are un tată neobişnuit, că existenţa şi universul lui afectiv se împart între familie şi o ţară intangibilă, numită România. „Amintiri unice sunt serile în care înregistra, în fiecare an, mesajul pentru Europa Liberă, care se transmitea în România în seara de Anul Nou. Noi toate trebuia să fim liniştite în timpul înregistrării, de fapt, trebuia să stăm în altă cameră, ca să nu-l deranjăm. Ascultam cu atenţie cuvintele şi cadenţa limbajului. Eram de fiecare dată impresionate şi înţelegeam că e vorba de ceva cu adevărat important. Eram copil mic atunci când am înţeles că există o parte în acest om care nu ne aparţine nouă. Totul era legat de înregistrările radio din fiecare an: o latură misterioasă a existenţei sale, mai presus de viaţa personală. Acest sentiment devenea evident şi în orele în care el ne povestea despre o ţară nu prea îndepărtată pe care o iubea şi pe care o pierduse, când ne vorbea în limba acelei ţări, când ne arăta fotografiile acelui ţinut şi ne punea să ascultăm muzica acelor meleaguri”.

Odată „însămânţat”, sentimentul apartenenţei la naţiunea română a început să dea roade în conştiinţa şi faptele Majestăţii Sale Margareta. Era anul 1984, Principesa Margareta nu călcase vreodată pământul României dar folosea următoarele cuvinte pentru a-şi exprima simţămintele româneşti: „Eu sunt româncă. Sunt născută şi crescută în exil, dar sunt profund româncă. Venirea în ţară este cea mai puternică şi cea mai ardentă dorinţă a vieţii mele. … Doresc să-i respir aerul, să-i cunosc peisajele, munţii, să-i ating pământul, să văd Marea Neagră. Această ţară exercită o mare fascinaţie asupra mea şi am un sentiment de frustrare pentru că n-o cunosc.” Cât de reală era acea dificilă stare de „frustrare” s-a putut observa imediat după înlăturarea de la putere a lui Ceauşescu. Era abia 18 ianuarie 1990 şi Principesa Margareta ajungea în România. Despre ce a trăit atunci, Principesa Moştenitoare rostea o simplă propoziţie sugestivă, memorabilă, eliberatoare: „Este cea mai frumoasă zi din viaţa mea.” Ce a urmat după aceea ne este într-o mai mare măsură cunoscut. Totuşi, cred că sensul şi conţinutul acestei speciale întâlniri cu ţara ar putea fi cel mai bine formulat printr-o parafrazare a unui mesaj al Regelui Mihai din februarie 1997. Pe drept am putea spune despre Majestatea Sa Margareta că a venit în România  „nu pentru a lua, ci pentru a dărui, nu pentru a diviza, ci pentru a uni” şi în aceeaşi măsură pentru „a ajuta” ca prin strădaniile comune să putem „ieşi din nenorocirea trecutului”.

La capătul acestor peregrinări prin labirintul imaginaţiei, mă reîntorc la realitatea fizică a cărţii din mâinile mele dar şi la aceea a lumii în care trăiesc. Mă traversează un fior de durere din care înţeleg că sufletul românesc din jurnalul lui Raţiu s-a cam mistuit. Este o pierdere uriaşă care îmi pare că explică multe dintre marile noastre decepţii, lămureşte un prelung declin pe care am ajuns să-l trăim ca pe o fatalitate. Mai am atâta vlagă să mă întreb dacă ar mai fi ceva de făcut, dacă am mai putea face ceva cu noi înşine. Nu găsesc un răspuns genial şi atunci mă „agăţ” de nevoia şi importanţa de a regăsi,  cât mai mulţi dintre noi, dorul autentic de România. Acela trăit cu disperare de Regele Mihai şi de Ion Raţiu, acelaşi  care, de aproape trei decenii, asigură resursele efortului sincer, consecvent, exemplar, pe care Majestatea Sa Margareta îl susţine în beneficiul poporului român.

Matt Dumba Jersey 
%d bloggers like this: