fbpx
Octav Bjoza, la evenimentul Drumul Memoriei

Octav Bjoza, la evenimentul Drumul Memoriei

La evenimentul comemorativ “Drumul Memoriei” care va avea loc în comuna Mărgău (jud. Cluj), în data de 1 februarie 2020 va fi prezent domnul Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.

Octav Bjoza s-a născut la 11 august 1938 în Iași. Absolvent al Colegiului Național „Andrei Șaguna” din Brașov (1956). Între anii 1957-58 student al Facultății de Geografie-Geologie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.  A fost exmatriculat după ultimul examen din anul I și arestat de Securitatea din Iași la 25 iunie 1958 pentru că între 1956-1958 a făcut parte (împreună cu alți 14 elevi, studenți și muncitori) din organizația anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Brașov. Judecat de Tribunalul Militar Brașov a fost și condamnat la 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea totală a averii pentru „crimă  de uneltire împotriva ordinii sociale”, pedeapsă redusă ulterior la 4 ani temniță grea.

Octav Bjoza

A executat pedeapsa în mai multe închisori și lagăre de muncă din care amintim: Codlea, Gherla, Brăila, Salcia, Periprava, Văcărești, Jilava, Galați, Strâmba, Stoienești, Salcia, Grind, Bacul 4-Grind, Codlea. A fost eliberat la 23 iunie 1962.

A fost împiedicat să își reia studiile superioare și a urmat cursurile unei școli tehnice postliceale de instalații pentru construcții civile și industriale. Ulterior urmează cursurile Facultății de Electromecanică din cadrul Universității din Brașov, pe care a absolvit-o în 1972.

A fost urmărit de Securitate de la eliberare până în 1989 și nu a fost membru al Partidului Comunist Român. 

În 22 decembrie 1989 a participat la evenimentele din Brașov fiind primul care a intrat în sediul Comitetului Central al PCR, fără ca ulterior să solicite recunoașterea calității de revoluționar.

În 1999 a primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Brașov.

Din 2008 este președintele Asociației Foștilor Deținuți Politic din România (AFDP) și membru în Comitetul Internațional de Conducere al Asociației Internaționale a Foștilor Deținuți Politici (INTER ASSO).

A susținut numeroase conferințe publice, a oferit interviuri și a participat la emisiuni la radio și televiziune pe teme privind suferințele foștilor deținuți politici. A publicat volumele Garda Tineretului Român (Istoria unei organizații anticomuniste, 1956-1958), Editura Transilvania Expres, Brașov, ed. I – 1998, ed. II – 2008 și ed. III – 2010 (revăzută și completată); Victime și călăi, vol. I, Editura Transilvania Expres, Brașov, 2010; Octav Bjoza în mass media, vol. I și II, Editura Transilvania Expres, Brașov, 2010.

Drumul Memoriei – Grupul Șușman

Drumul Memoriei – Grupul Șușman

Sâmbătă, 1 februarie 2020, începând cu ora 12.00, Asociaţia Clubul Monarhiştilor Clujeni va organiza o slujbă de pomenire a luptătorilor anticomunişti din Grupul Şuşman. Parastasul va fi oficiat la munte, în comuna Mărgău, la mormântul lui Teodor Şuşman, situat lângă drumul judeţean care coboară spre Valea Firii, între Răchiţele şi Doda Pili. La ceremonialul comemorativ-religios va fi prezent şi preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, domnul Octav Bjoza, care, cu o zi mai devreme, în 31 ianuarie 2020, începând cu ora 12.00, va avea o întâlnire cu elevii Liceului Teoretic “Octavian Goga” din Huedin.


Plecarea spre munte se va realiza din Cluj-Napoca la ora 9.30, din parcarea Vivo. La ora 10.30 este planificată sosirea în oraşul Huedin. De aici, până în Valea Firii, vom merge împreună cu participanţii din Huedin, respectiv cu cei sosiţi din judeţele Bihor şi Sălaj.


Pentru a străbate acest drum al memoriei sunt aşteptaţi toţi cei care au consideraţie pentru luptătorii anticomunişti, respectiv pentru cei care au fost nevoiţi să treacă prin infernul închisorilor comuniste, al coloniilor de muncă sau al deportărilor. Jertfa lor – pentru libertate, pentru naţiune şi ţară, pentru viitorul propriilor familii şi comunităţi – nu vrem să ne lase indiferenţi, nu vrem să se risipească în uitare. Dimpotrivă, credem că trebuie cunoscută, desluşită, rememorată, respectată. Sângele şi lacrimile vărsate de ei, suferinţele atroce pe care le-au îndurat, trebuie să devină pentru generaţiile românilor de astăzi o valoroasă zestre morală de curaj, verticalitate şi demnitate, pe care avem datoria să o îngrijim cu toată seriozitatea, ca să o putem transmite mai departe copiilor şi nepoţilor noştri. Întâlnirea din Valea Firii, de la Troiţa Şuşmanilor, vrem să fie un pas dinspre întunericul indiferenţei spre lumina recunoştinţei şi a înţelepciunii, un pas pe complicatul drum al descoperirii sensului, deopotrivă tainic şi salvator al memoriei. “Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos”. (Regele Mihai I)

Scurt istoric al Grupului Șușman


Aducem aminte că în ziua de 2 februarie 1958, tinerii fraţi, Teodor şi Avisalon Şuşman, mureau eroic, cu arma în mână, într-o şură din cătunul clujean Tranişu, asediată şi apoi incendiată de trupele Securităţii. Grupul de luptători anticomunişti “Şuşman” se formase în localitatea Răchiţele în anul 1948. Era alcătuit din oameni ai muntelui, admirabili şi curajoşi, care au refuzat să îngenuncheze în faţa ideologiei şi a terorii comuniste. Au fost “brazi” adevăraţi care au ales să se “frângă” fără a se “îndoi” încercând să apere felul lor de viaţă bazat pe credinţă, libertate, tradiţii, dreptate, simplitate. De-a lungul celor 10 ani de grea existenţă, din grupul anticomunist de la Răchiţele au făcut parte Teodor Şuşman (senior), fraţii Teodor, Traian şi Avisalon Şuşman, Mihai Jurj, Lucreţia Jurj, Oneţ Roman, Gheorghe Mihuţ, Ioan Popa, Ioan Bortoş, Teodor Suciu. De asemenea, pe parcursul activităţii sale, Grupul Şuşman a beneficiat de sprijinul şi omenia necondiţionată a sute de familii de moţi din mai multe sate de munte din judeţele Cluj, Bihor şi Alba.Liderul grupului a fost Teodor Şuşman (senior), care deţinuse în mai multe rânduri funcţia de primar al localităţii Răchiţele atât în perioada interbelică, în vremea guvernărilor liberale, cât şi în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Însă faima lui Şuşman a trecut dincolo de limitele satului în care se născuse. După Primul Război Mondial devenise unul dintre liderii moţilor care, pentru a obţine şansele unei vieţi mai bune, doreau să fie împroprietăriţi cu o parte din pădurile Apusenilor. Susţinând cu toată determinarea şi cinstea aceste aspiraţii îndreptăţite, Teodor Şuşman avea să fie primit în audienţe speciale de către Regele Ferdinand, dar şi de către Regele Carol al II-lea. Pentru meritele şi lupta sa, Şuşman a primit din partea moţilor supranumele de “Regele Munţilor” sau pe acela de “Tatăl Moţilor”.


Cumplitei şi inegalei încleştări cu dictatura bolşevică i-au supraveţuit doar Lucreţia Jurj, Traian Şuşman şi Teodor Suciu. Restul luptătorilor anticomunişti din grupul “Şuşman” aveau să piară eroic, marea parte cu arma în mână, înfruntând fără poticneli brutala maşinărie de represiune comunistă. Cu toate că, la rându-le, au îndurat numeroşi ani de închisoare, cei trei – Lucreţia, Traian şi Teodor – au fost dăruiţi de Dumenzeu cu zile astfel încât după 1989 să poată mărturisi despre greutăţile şi tragediile inimaginabile prin care au trecut. “Dorinţa mea, după Revoluţie, – povestea cu ochii înlăcrimaţi Lucreţia Jurj – o fost să fac cunoscut cine am fost noi, cei din Grupul Şuşman. N-am vrut să vorbesc atâta pentru mine, mai mult m-am simţit obligată să fac în aşa fel încât să ştie lumea de Şuşmani, de cei care o pierit. N-am vrut să rămână fără să se ştie cine o fost, de ce o fost fugiţi şi ce-o făcut. (…) Suntem datori să ne amintim de ei că, Doamne, mult o suferit (…) O fost vremuri grele să fii tot timpul hăituit de Securitate şi să umbli cu raniţa în spate după alimente, prin frig şi prin ploaie. Cât de tristă era viaţa aia, de om hăituit, fără să fi făcut nimic, numa’ că nu ai gândit ca ei. Că dacă ai fi făcut ceva, ai fi zâs: No, am făcut o faptă pentru care îmi merit soarta. Te-ai fi simţit vinovat. Am greşit, am făcut, acuma suport consecinţele, da aşa … Pentru ce? Că n-ai gândit ca ei? Că am vrut să fim liberi? Să ne exprimăm liberi?”.

Cei interesaţi să participe la acest eveniment comemorativ vor putea lua legătura cu reprezentanţii organizatorului la office@transilvaniaregala.ro .

Persoanele care dispun mijloace de transport sunt rugate să ajungă pe cont propriu la Troiţa lui Şuşman, fiind recomandate, din cauza condiţiilor de iarnă, autoturismele de teren.

Maria – Regina Tuturor

Maria – Regina Tuturor

În mai-iunie 2019 se împlineşte un secol de când Ferdinand şi Maria soseau pentru prima dată în Transilvania în calitate de suverani constituţionali ai Regatului României. Prin intermediul lor, statul român îşi afirma şi proclama autoritatea asupra noilor teritorii care îşi exprimaseră inechivoc opţiunea unionistă prin decizia naţiunii române de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Având un evident sens triumfal, spectaculoasa şi emoţionanta călătorie regală, „brăzda” Transilvania de la Nord la Sud, cu popasuri (re)memorabile în Oradea, Carei, Bistriţa, Gherla, Cluj, Câmpia Turzii, Alba Iulia, Blaj, Câmpeni, Abrud, Ţebea, Copşa Mică, Sibiu, Braşov.

La Cluj regele Ferdinand, regina Maria, principele moştenitor Carol ajungeau în 27 mai 1919. În oraş erau întâmpinaţi cu o bucurie de nedescris, fiind aclamaţi, omagiaţi şi mai ales recunoscuţi ca înalţi reprezentanţi ai naţiunii române de pretutindeni: „La 10,30 am sosit la Cluj, cel mai mare dintre oraşele pe care le-am vizitat [în Transilvania – n.n.]. (…) Obişnuitele extraordinare primiri la gară şi pe tot traseul în oraş până la o mare piaţă [Piaţa Unirii – n.n.] unde se află o frumoasă statuie ecvestră a lui Matei Corvin … Defilarea populaţiei a fost mai mare ca oriunde, mii şi mii au venit din toate satele învecinate. Care mari trase de câte 10 boi zdraveni, încărcate cu grupuri vesele de nuntaşi au defilat şi ele. Regimentul meu a reapărut acolo. Am fost foarte surprinsă şi încântată. A făcut cea mai bună impresie. Soarele, care fusese foarte scump la vedere, a ieşit dintr-odată şi strălucea asupra cailor făcându-i să lucească ca metalul. M-am simţit mândră de dragul meu (Regiment) 4 Roşiori şi l-am felicitat pe Moruzi. Se pare că s-au comportat minunat în ultimele lupte, dar mulţi au fost ucişi”. (Maria, Regina României).

          Vineri, 28 iunie a.c., începând cu ora 20.30 în faţa Cazinoului ne vom aminti, vom încerca să rememorăm atmosfera regală în care Clujul era învăluit şi sedus în urmă cu 100 de ani. Vom realiza acest lucru printr-un spectacol de teatru şi muzică, intitulat Maria, Regina Tuturor, susţinut de către actriţa Angelica Nicoară şi Corala Regală Transivană condusă de Dan Dumitrana, sub regia lui Laszlo Vadas .

Prezentul şi viitorul pot „conta” numai în măsura în care sunt aşezate pe temelii trainice pe care trecutul le-a clădit cu înţelepciune, curaj şi sacrificiu.

Acum o sută de ani

Acum o sută de ani

de Cornel Jurju

La 1 Decembrie 1918, românii din Transilvania îşi afirmau voinţa şi hotărârea Unirii. Însă, pentru a săvârşi dificila şi „migăloasa” operă a unirii politice, administrative, diplomatice sau militare a mai fost nevoie de câţiva ani complicaţi. A fost o perioadă în care elitele româneşti (politice, culturale, economice) au demonstrat că ştiu acţiona solidar şi concertat, că au resurse de inteligenţă, înţelepciune şi curaj.

În tot acel extraordinar, admirabil şi complex efort, un rol aparte l-a avut succesiunea de vizite pe care regele Ferdinand şi regina Maria le realizau în mai multe localităţi ale Ardealului. Erau lunile mai-iunie ale anului 1919, o primăvară luminoasă a naţiunii române, iar regele şi regina României erau primiţi ca adevăraţi eroi ai neamului în Oradea, Carei, Bistriţa, Gherla, Cluj, Câmpia Turzii, Alba Iulia, Blaj, Câmpeni, Abrud, Ţebea, Copşa Mică, Sibiu, Braşov.

După o scurtă oprire în Gherla unde erau omagiaţi de vestitorul Unirii, episcopul Iuliu Hossu, regele Ferdinand şi regina Maria îşi făceau intrarea triumfală în Cluj. Era marţi, 27 mai 1919, ora 10.30, iar trenul regal oprea în gara oraşului. La coborâre, regele şi regina erau primiţi de noile autorităţi româneşti, după care, pe strada Horea (astăzi), ajungeau în actuala Piaţă a Unirii. Aici erau ovaţionaţi şi glorificaţi printr-o mare manifestaţie românească, la care participau orăşeni dar mai ales oameni veniţi din localităţile rurale. Ziarele vremii vorbeau, probabil exagerau, de 150.000 sau chiar 200.000 de români. În aceeaşi piaţă centrală a oraşului, în faţa comandantului lor suprem, Regele, defilau unităţi de elită ale Armatei Regale Române. Publicul era copleşit de bucurie, entuziasm şi emoţie, asemeni reginei Maria, care, seara, reîntoasră în trenul regal, nota în jurnal trăirile pe care i le prilejuise întâlnirea cu Clujul: „Mai întâi o primire într-un loc al cărui nume l-am uitat [Gherla – n.n.], dar am fost întâmpinaţi de unul din încântătorii preoţi [episcopul greco-catolic Iuliu Hossu – n.n.]care au făcut o impresie deosebită când au venit prima oară cu transilvănenii la Bucureşti

[decembrie 1918 – n.n.]

. Preotul care este unit, a ţinut un discurs foarte frumos … La 10,30 am sosit la Cluj, cel mai mare dintre oraşele pe care le-am vizitat [în Transilvania – n.n.]. (…) Obişnuitele extraordinare primiri la gară şi pe tot traseul în oraş până la o mare piaţă [Piaţa Unirii – n.n.] unde se află o frumoasă statuie ecvestră a lui Matei Corvin … Defilarea populaţiei a fost mai mare ca oriunde, mii şi mii au venit din toate satele învecinate. Care mari trase de câte 10 boi zdraveni, încărcate cu grupuri vesele de nuntaşi au defilat şi ele. Regimentul meu a reapărut acolo. Am fost foarte surprinsă şi încântată. A făcut cea mai bună impresie. Soarele, care fusese foarte scump la vedere, a ieşit dintr-odată şi strălucea asupra cailor făcându-i să lucească ca metalul. M-am simţit mândră de dragul meu (Regiment) 4 Roşiori şi l-am felicitat pe Moruzi. Se pare că s-au comportat minunat în ultimele lupte, dar mulţi au fost ucişi”.

După Cluj, urma Turda, Câmpia Turzii, Apusenii … Peste tot familia regală era cuprinsă în adevărate vârtejuri de emoţie şi entuziasm, românii trăind gloriosul moment într-o stare de intensă bucurie extatică. Turneul regal, departe de a fi o excursie de agrement, avea o importanţă covârşitoare politică, diplomatică, simbolică. Transilvania era terenul unor grave şi indecise confruntări militare dintre Armata Regală Română şi trupele bolşevice maghiare conduse de Bela Kun. Noile graniţe ale României erau departe de a fi lămurite. Tratatul de la Trianon mai avea încă mult de aşteptat până să fie semnat. Privită în context, „descălecarea” Dinastiei române în Transilvania consacra de fapt victoria şi trimful românesc, transmitea mesajul faptic şi simbolic al preluării noilor teritorii sub autoritatea Coroanei României.

Aşa a fost acum 100 de ani: bucurie, emoţie, comuniune sufletească între popor şi conducătorii săi. Astăzi, tămbălăul electoral, populismul abundent, ne paralizează minţile, ne chircesc sufletele. Ne deturnează interesul şi nevoia firească de le frumosul, de la emoţia, de la învăţămimtele, pe care le conţin faptele trecutului. În loc să vrem să ne cinstim înaintaşii, de fapt pe noi înşine, rămânem prizonierii unei inerţii diabolice, a meschinelor socoteli electorale, a „infantilelor” plimbări populiste cu troleul prin oraş etc.

Iar când apare vreo excepţie, când se ridică dintre noi vreunul mai bun sau mai drept, proverbialul instinct mioritic, travestit în aceleaşi inepuizabile inepţii ideologico-demagogice, „îi face felul”. Ne îndeamnă, instigă în noi o pornire malefică spre batjocură, spre a-l călca în picioare, spre a-l umili. Asta a păţit zilele acestea şi primarul Oradei, domnul Ilie Bolojan. Dorind să rememoreze marea „călătorie” regală, a victoriei româneşti de acum un secol, dorind să spună adevărul şi să le reamintească orădenilor că oraşul lor a devenit al „ţării” în vremea domniei Regelui Ferdinand, Ilie Bolojan a (re)amplasat statuia lui Ferdinand I Întregitorul în splendida Piaţă a Unirii. Mai mult, preţuind punctualitatea, la această specială întâlnire cu istoria, Primăria din Oradea a inaugurat statuia în 23 mai, adică atunci când se împlineau fix o sută de ani de când Regele Ferdinand şi Regina Maria soseau pentru prima dată în Bihor pentru a pecetlui simbolic Unirea din 1918. Cum era inevitabil, răsplata a fost „pe măsură”. Pentru meritul de a fi edificat singura statuie ecvestră din România a lui Ferdinand I, în vremea domniei căruia s-a înfăptuit unirea tuturor românilor, primarul Bolojan se trezeşte a fi  ţinta unei „impecabile” operaţiuni de ponegrire, în care mizele electorale, ruinele mentale ale comunismului naţionalist şi epoleţi atinşi de o neînţeleasă laşitate (?) acţionează într-o deplină armonie.

România anului 1918 – peste care se aşterne praful uitării, al suficienţei şi al ignoranţei contemporane – s-a născut din ideal, generozitate, curaj şi sacrificiu. România de astăzi se ofileşte în populism, avariţie, laşitate, dezbinare, ură şi abandon.

Colindul Regal de Centenar

Colindul Regal de Centenar

Colindul Regal, care ajunge anul acesta la cea de-a şasea ediţie, este însoţit de câteva intenţii:

  1. De a înfiripa o atmosferă în care să se poată manifesta bucuria carităţii izvorâtă din sentimentul creştin al iubirii aproapelui. Fondurile strânse din donaţiile participanţilor vor fi oferite Asociaţiei SOS Bambini România, care susţine copii aflaţi în Casele de tip Familial din Cluj, Sighet şi Baia Mare.
  2. De a trăi semnificaţia creştină a sărbătorii Crăciunului, dar şi frumuseţea colindelor româneşti, ca ipostază a culturii tradiţionale prin care este celebrată Naşterea Mântuitorului.
  3. De a stârni publicului dorinţa de cunoaştere cu privire la importanta, uneori fascinanta, poveste a regalităţii româneşti, încă înstrăinată de inima şi mintea românilor.

Programul artistic al serii:

Muzica Militară a Diviziei 4 Infanterie „Gemina” – dirijor: Lt. Daniel Munteanu

Corala Regală Transilvană – dirijor Dan Dumitrana

Dan Gâdea – taragot

Data şi locul spectacolului:

– sâmbătă, 15 decembrie, începând cu ora 18.00

– Centrul de Cultură Urbană (clădirea Cazinoului din Parcul Mare)

Asociaţia Clubul Monarhiştilor Clujeni