Casa Regală a României în viața Clujului

Casa Regală a României în viața Clujului

Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” (Cluj), Clubul Monarhiștilor Clujeni, Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei (filiala Cluj) organizează expoziţia documentră intitulată “Casa Regală a României în viaţa Clujului”. Parteneri ai evenimentului sunt Muzeul de Istorie al Universităţii “Babeş-Bolyai” şi Liceul Teoretic “Mihai Eminescu” din Cluj.

Vernisajul expoziţiei, cu un accentuat caracter istoric, va avea loc vineri 17 noiembrie 2017, începând cu orele 16:30, în cadrul B.C.U. “Lucian Blaga”. La eveniment era aşteptată şi prezența Alteței Sale Regale Principele Radu al României, dar care, din cauza sănătăţii fragile a Majestăţii Sale Regele Mihai, a fost nevoit să rămână în Eleveţia.

Expoziția se înscrie în demersul regăsirii luminilor uitate dintr-un trecut care este sănătos să fie ştiut şi recuperat. Numeroasele fotografii (unele necunoscute sau puţin cunoscute), extrasele din presă (care mărturisesc despre o lume trecută dar în care sunt implantate rădăcinile prezentului), alte documente importante, vin să ilustreze frumoasele şi rodnicele întâlniri dintre comunitatea clujeană şi Casa Regală a României, desfăşurate între anii 1919-2016.

Însemnata zestre documentară devoalează implicările decisive, inclusiv financiare, ale Casei Regale în evoluţia Clujului universitar, în sprijinirea şcolii, a culturii, a bisericii sau a sportului.

Expoziția – care va rămâne deschisă până la sfârşitul acestui an – se adresează tuturor celor interesați de farmecul și ineditul vieții interbelice clujene, dar și de tumultul perioadei postdecembriste. Publicul vizitator, avem această certitudine, va avea şansa unei surprinzătoare şi frumoase incursiuni în trecutul ultimului secol de istorie locală şi românească.


Contact:

Sebastian Baciu – 0736135135 (ANRM Cluj)

Cornel Jurju – 0740190346 (CMC)

O floare pentru Doina Cornea

O floare pentru Doina Cornea

Cornel Jurju


Trăim vremuri în care suntem mereu mai contaminaţi de nepăsare, de ignoranţă în legătură cu tot ce pare să fie exterioritate. Asta face ca, într-un fel de nesănătoasă decompensaţie, să fim tot mai accentuat interesaţi de noi înşine. Să fim năvăliţi de tiranice vanităţi din care se „hrănesc” obsesiile materialiste cele mai dezagreabile. Interioritatea, creativitatea, visarea ne sunt consumate, epuizate, schimonosite de aceleaşi exasperante fixaţii către cariere, conturi, maşini, vile, vacanţe. Deşertificarea sufletească a egoismului materialist, ne lasă prea puţin loc pentru semeni, spiritualitate sau memorie.

Mai mult decât orice, recursul la memorie indispune, oboseşte, provoacă adesea tâmpe rânjete de superioritate. Nu vrem să mai ştim că nu suntem şi nu putem fi altceva decât ceea ce am fost. Omitem să observăm că memoria contribuie la compoziţia irepetabilă a substanţei identitare individuale şi colective. Nesocotim faptul că în absenţa memoriei riscăm să ne descompunem, să ne pierdem sensul.

În mod evident, nici trecutul recent, sau poate cu atât mai mult acesta, nu-i scapă acestei distructive indiferenţe. Mă întreb, bunăoară, câţi dintre clujeni mai zăbovesc, cu gândul măcar, la pilda existenţială a Doinei Cornea? Câţi dintre noi mai putem spune câteva cuvinte despre Doina Cornea? Câţi dintre numeroşii tineri de astăzi ai Clujului, mai cunosc numele „Doina Cornea”?

Or, Doina Cornea chiar nu este „oricine”, nici pentru oraşul acesta, nici pentru istoria recentă a României. Doina Cornea este cel mai important opozant al comunismului din România anilor ’70 şi ’80. De subliniat: opozant şi nu disident! Ea nu s-a încurcat în subtilităţi de limbaj, metafore, aluzii, „comunismuri cu faţă umană”. Timp de opt ani, a supus „totalitarismul roşu” românesc, ca ideologie şi practică a puterii, unei complete negaţii. Într-un oraş adâncit, asemeni întregii ţări, în frică, laşitate, muţenie, poate complicitate, Doina Cornea a găsit curajul de a scrie şi vorbi liber/răspicat. Tipic oricărui regim totalitar, şi în cazul acesta preţul libertăţii asumate a devenit deosebit de costisitor: interminabile anchete, aresturi, bătăi, calomnii, injurii.

Nu aveau să întârzie nici aprecierile, chiar atitudinile de uimire pentru acest autentic episod de dârzenie pe care, în numele naţiunii române, Doina Cornea îl oferea lumii. Aproape absente acasă, printre români, gesturile de solidaritate şi admiraţie s-au multiplicat în ţările Europei Occidentale, dar şi în America. Nouă, poate, ne lipsea distanţa (ca spaţiu şi timp) pentru a reuşi să înţelegem dimensiunea reală a „cazului Doina Cornea”. În schimb, pentru temeritatea şi elocvenţa sa, izvorâte dintr-o profundă spiritualitate, Doina Cornea a devenit unul dintre românii cei mai cunoscuţi şi preţuiţi în străinătate. Valorizată într-o spaţialitate locală, aceeaşi Doina Cornea se înfăţişază ca românul clujean care a atins, probabil din toate timpurile, nivelul cel mai ridicat de recunoaştere şi notorietate internaţională.

Peste câteva zile (30 mai) Doina Cornea împlineşte 88 de ani. Poate, spre năuca surpriză a multora dintre noi, Doina Cornea este încă în Cluj. Bolnavă, ignorată, uitată, locuieşte în aceeaşi casă care, în deceniul nouă al secolului trecut, se transformase în cea mai importantă redută anticomunistă a României. Între anii 1982-1994, casa şi curtea Doinei Cornea ajunseseră un loc neîntrerupt asaltat de către dispozitivul de represiune comunist (apoi cel f.s.n.-ist) prin intermediul securiştilor, miliţienilor, informatorilor, a miilor de telefoane, scrisori saturate cu ameninţări şi jigniri.

Anul acesta, pe 30 mai, stafiile României brutale, hidoase, necioplite, ar putea fi alungate de pe strada Alba Iulia. Ar putea fi suficientă o floare… O floare propriu-zisă sau o floare a gândului pe care să i-o trimitem Doinei Cornea. Ar fi un indiciu că mai ştim privi în jur, că mai avem suficient discernământ pentru a ne alege corect modelele; că suntem capabili să preţuim normalitatea, curajul, demnitatea, autenticitatea; că, în definitiv, mai rămân speranţe pentru noi înşine.

Ar fi o floare pe care destinatarul, cu tot mai puţinele sale puteri, încă o va mai putea primi şi iubi.

La Mulţi Ani, Dragă Doamnă Doina Cornea!

Adunare Generală CMC

Adunare Generală CMC

CONVOCATOR OFICIAL

În conformitate cu prevederile Statului , se convoacă Adunarea Generală a Clubului Monarhiștilor Clujeni pentru data de 31.05.2017, ora 18 care se va ține in sala Mușlea a Biliotecii Universitare Lucian Blaga, Cluj-Napoca.

Ordinea de zi este următoarea:

1.Darea de seamă cu privire la activitatea desfășurată de Consiliul director de la precedent adunare pina in prezent
2. Bilanțul contabil incheiat la finele anului 2016
3. Aprobarea B.V.C. pe anul 2017
4. Descărcarea de gestiune și aprobarea activității consiliului director
5. Alegerea noului Consiliu Director
6. Discuții libere referitoare la ordinea de zi

Intrarea este liberă pentru persoanele interesate.
La fața locul vor fi membrii ai Clubul ce sunt dornici să vă ofere mai multe informații despre activitățile Clubului.

Vă așteptăm,
Consiliul Director al Clubului Monarhiștilor Clujeni

LA MULŢI ANI ALTEŢEI VOASTRE REGALE PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI

LA MULŢI ANI ALTEŢEI VOASTRE REGALE PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI

LA MULŢI ANI ALTEŢEI VOASTRE REGALE PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI

De-a lungul anilor, Regii, Reginele, Principii şi Principesele României au simţit şi au mărturisit minunat cu privire la patria noastră comună. Chiar am putea spune că vorbirile şi faptele regale compun o categorie aparte a trăirii patriotice româneşti. Cu adevărat, românii de astăzi se pot mândri şi inspira din această bogată şi frumoasă tradiţie a sentimentului patriotic regal, căruia Alteţa Voastră Regală îi asigură o potrivită continuitate. Câteva exemple le găsim emoţionante şi deosebit de sugestive.
În 1984, când întâlnirea cu patria era încă o dureroasă imposibilitate, descriaţi în termeni impresionanţi fascinaţia pe care România o exercita asupra Alteţei Voastre Regale: „Eu sunt româncă. Sunt născută şi crescută în exil, dar sunt profund româncă. Venirea în ţară este cea mai puternică şi cea mai ardentă dorinţă a vieţii mele. … Doresc să-i respir aerul, să-i cunosc peisajele, munţii, să-i ating pământul, să văd Marea Neagră. Această ţară exercită o mare fascinaţie asupra mea şi am un sentiment de frustrare pentru că n-o cunosc.”


De lângă scara avionului, care, pe data de 18 ianuarie 1990, urma să Vă aducă pentru prima dată acasă, spuneaţi câteva cuvinte pe care, în cursul vieţii fiecăruia dintre noi, rar ni se întâmplă să le rostim sau măcar să le gândim: „Este cea mai frumoasă zi din viaţa mea.”
Apoi, întâlnirea nemijlocită cu ţara, a fost prilejul unei noi mărturisiri speciale: „Ajunsă pe pământ românesc, m-am simţit pentru prima oară în viaţa mea o persoană întreagă! Înainte, aveam mereu sentimentul că jumătate din fiinţa mea lipsea. A fost un moment puternic, important”.
Tot în 1990 (23 ianuarie), la Cluj, alături fiind de Principesa Sofia, bucuria de a fi acasă, în sfârşit, o exprimaţi prin cuvinte extrase din aceeaşi trăire a sentimentului patriotic nealterat: „Eu, noi, de acum ne simţim românce, pentru că ne-am întâlnit compatrioţii, pe care nu i-am cunoscut niciodată, oameni de o mare căldură sufletească. Nutresc pentru ei sentimente de afecţiune, dragoste şi speranţă, pentru un popor atât de inteligent şi dârz”.


Alteţa Voastră Regală, vă suntem recunoscători pentru afecţiunea, înţelepciunea, generozitatea pe care de 27 de ani, neîncetat, le dăruiţi României.
De asemenea, nu ne putem refuza credinţa, că destinul neamului românesc, al fiecărui cetăţean în parte, s-ar împlini în mod diferit şi favorabil dacă într-o zi, aparţinătoare viitorului apropiat, Alteţa Voastră Regală ar fi încoronată ca Regină a României.

Nihil Sine Deo!

Clubul Monarhiştilor Clujeni

REQUISCAT IN PACE

REQUISCAT IN PACE

ING. CONSTANTIN VISALON – RADU
Președintele Mișcării pentru o Monarhie Constituțională Cluj-Napoca

 Mișcarea pentru o Monarhie Constituțională Cluj-Napoca anunță cu durere trecerea în eternitate a președintelui ei ing. Constantin VISALON-RADU în ziua de 25 noiembrie 2016, în vârstă de 75 de ani, dupa o lungă și grea suferință îndurată cu demnitate și credință creștină.

Domnul Constantin Visalon-Radu s-a născut la 18 mai 1941 în comuna Racoviță-Cornet, județul Vâlcea, a urmat prestigiosul Liceu Gheorghe Lazăr (astăzi Colegiu Național) din Sibiu, după care a absolvit Facultatea de Silvicultură din cadrul Institutului Politehnic din Brașov, devenind inginer silvic și, mai târziu, și-a luat licența în economie la Academia de Studii Economice din București.

 Domnul Constantin Visalon-Radu a fost un îndragostit de natură și drumeții și în special de alpinism, sport pe care l-a practicat cu asiduitate. Potrivit specializărilor sale, a lucrat în silvicultură și în cadrul protecției mediului la Agenția de Mediu din Cluj-Napoca.

 După 1989, Constantin Visalon-Radu s-a angajat în lupta pentru democratizarea cu adevărat a României, contrar opticii „democrației originale” sau „despotului luminat a toate știutor și a toate priceput”. Astfel, după înființarea în 1990 și la noi în țară, a „Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (UMRL) – Ion Rațiu” – Filiala Cluj-Napoca, sub președinția reputatului Prof.univ.ing. Mircea Mihăilescu (1920-2016), Constantin Visalon-Radu a fost secretar executiv. În tot acest timp, având în vedere dorința tuturor membrilor UMRL și a altor doritori, de reinstaurare a monarhiei constituționale în România, mulți dintre ei vechi patrioți – majoritatea covârșitoare dintre ei fiind azi trecuți în eternitate, a luat ființă MIȘCAREA PENTRU O MONARHIE CONSTITUȚIONALA CLUJ-NAPOCA (MMC) sub președinția Domnului Lazăr Bondor, fost deținut politic, luptător cu arma în mână contra bolșevizării țării în cadrul formației „Armata Albă”, coleg de celulă cu omul politic Ion Diaconescu. MMC a fost admisă ca asociație la 9 iunie 1992 prin Hotărârea Judecătorească nr. 55 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

După trecerea în eterntate a președintelui Lazăr Bondor, vrednic de amintire, ca președinte a fost ales Domnul ing. Constantin Visalon-Radu.

În acei ani, lupta pentru democrație și pentru instituirea monarhiei constituționale se ducea pe două linii: pe linie de UMRL și pe linie de MMC, activitățile fiind comune. Astfel, au fost organizate mitinguri și conferințe privind trecutul istoric din perioada monarhiei, aniversări și comemorări ale evenimentelor istorice „uitate” sau mistificate de istoriografia din perioada comunistă.

 În luna iunie 1992 a avut loc la București Congresul al III-lea al UMRL, primul congres organizat în țară, prin efortul UMRL România. La acest congres, din partea UMRL Cluj, au luat parte prof.univ. Mircea Mihăilescu, ing. Constantin Visalon-Radu, autorul rândurilor de față și alții. La acest congres a fost reales președinte al UMRL, cel care a fost fondatorul din diaspora al Uniunii, deputatul Ion Rațiu, scos din funcția de președinte la Congresul de la Paris Saint- Maur, infestat de securisto-comuniști, fiind ales Doru Novacovici, care „bătuse palma cu Ion Iliescu” și care a creat o dizidență a UMRL. Congresul de la Saint-Maur a fost o rușine prin modul de desfășurare, așa că la Congresul de la București, acest congres a fost declarat nul și neavenit. De menționat este și faptul că Doru Novacovici a invitat la Saint-Maur pe „revoluționarul” Alexandru Stark de la TVR „Liberă” pentru a filma manifestările rușinoase ale neocomuniștilor considerându-le justificate, contra democraților. O descriere in amănunt a faptelor de la Saint –Maur se găsește în articolul lui Eugeniu Dinescu „Opinie” publicat în periodicul „Românul Liber”, iunie 1992, anul VIII, nr. 6, ediție internațională.

 Autorul rândurilor de față își aduce aminte, fiind membru al Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR), că în țară, a fost organizată o întâlnire cu inginerii români de pretutindeni. Pentru această întâlnire  s-a apelat la aripa Doru Novacovici, agreat de Ion Iliescu, în loc să se apeleze la adevarata organizație – Ion Rațiu.

Președintele MMC ing. Constantin Visalon-Radu și-a adus contribuția majoră prin organizarea de mitinguri monarhiste și publicarea de articole în periodicul „Coroana de Oțel” editat la Arad de Societatea „Amicii Regelui Mihai”. Un exemplu elocvent il prezintă articolul „Conferirea de către Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a celor mai înalte titluri academice Majestății Sale Regelui Mihai I al României”, care descrie solemnitatea de conferire, la 12 aprilie 2003, a titlurilor de Profesor Honoris Causa Extraordinar și Senator ad Honorem de către rectorul de atunci al Universității, Andrei Marga („Coroana de Oțel”, iulie-august-septembrie, 2003).  Cu această ocazie monarhiștii din cadrul MMC au organizat o manifestație cu flori și tricolorul românesc conținând stema regală, președintele Constantin Visalon-Radu fiind factorul coagulant și mobilizator pentru această acțiune. De altfel, președintele și intreaga MMC a fost in centrul acțiunilor festive pentru primirea pentru prima dată în Cluj-Napoca a AALLRR Principesa Margareta și Principesa Sofia și, în 1996, a Majestății Sale Reginei Ana și a AALLRR Principesei Margareta și Principelui Radu, perioadă în care nu i se permitea Majestății Sale Regelui să vină în țară.

Președintele Constantin Visalon-Radu a fost membru al FUNDAȚIEI CULTURALE MEMORIA, fundație care a editat revista „MEMORIA-revista gândirii arestate”, ocupându-se de difuzarea ei. În ce privește pe autorul rândurilor de față, a fost ajutat cu reviste „MEMORIA” și cu numere din periodicul „Coroana de Oțel” pe care le-a difuzat în alte localități din țară, în Bucovina de Nord (Ucraina) și Basarabia.

La inițiativa Dr. Vasile Lucaciu, membru UMRL și MMC, venit din Statele Unite ale Americii, exponent al promoției 1946 a Facultății de Medicină a Universității Regele Ferdinand I, promoție care si-a luat numele de „Promoția Regele Mihai I”, din care au făcut parte Academician Ion Baciu, Prof.Dr.Docent Ion Gherman, Dr. Gheorghe Telea, Dr. Horațiu Ciortin și alții, s-a întreprins acțiunea de realizare prin subscripție publică a busturilor din bronz ale Regelui Ferdinand I și Reginei Maria cu ocazia aniversării a 85 de ani de la inaugurarea primei Universități Române din Cluj la 1 februarie 1920.

UMRL și MMC, în special Dr. Vasile Lucaciu și Ing. Constantin Visalon-Radu au făcut eforturi deosebite pentru această acțiune, astfel că cele două busturi, din martie 2005, străjuiesc intrarea în Aula Magna a Universității.

Pentru activitatea sa, președintele ing. Constantin VISALON-RADU a fost decorat la Palatul Elisabeta din București, într-o solemnitate, la 31 mai 2010, de către Majestatea Sa Regele Mihai I cu  Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate”.

Pentru necunoscători, fiecare distincție conferită de Șeful Familiei Regale, respectiv MS Regele Mihai I, care este și Marele Maestru al Distincțiilor Regale, are o zi de sărbătorire. Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate” are ca zi de sărbătorire data de 8 noiembrie, Sărbătoarea „Soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri”, ziua onomastică a Majestății Sale Regelui Mihai I. Prin denumirea ei, medalia se constituie ca o distincție „de suflet” din partea Majestății Sale Regelui.

În calitate de decorat, ing. Constantin Visalon-Radu era invitat, prin invitație specială nominalizată, împreună cu ceilalți decorați cu această medalie, la Palat, pentru sărbătorirea zilei medaliei. De asemenea, era invitat și la toate sărbătoririle organizate de Casa Regală, cu invitație specială.

DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE !

RĂMÂNE CA PE VIITOR GENERAȚIILE TINERE SĂ DUCĂ MAI DEPARTE FĂCLIA NESTINSĂ A CONȘTIINȚEI NAȚIONALE ȘI A MONARHIEI CONSTITUȚIONALE EREDITARE !

FAMILIEI INDURERATE ÎNALTĂ CONSIDERAȚIE, ATAȘAMENT ȘI SINCERE CONDOLEANȚE DIN PARTEA MONARHIȘTILOR !

Prof.univ.dr.ing. Alexandru-Grigore PISOSCHI