REQUISCAT IN PACE

REQUISCAT IN PACE

ING. CONSTANTIN VISALON – RADU
Președintele Mișcării pentru o Monarhie Constituțională Cluj-Napoca

 Mișcarea pentru o Monarhie Constituțională Cluj-Napoca anunță cu durere trecerea în eternitate a președintelui ei ing. Constantin VISALON-RADU în ziua de 25 noiembrie 2016, în vârstă de 75 de ani, dupa o lungă și grea suferință îndurată cu demnitate și credință creștină.

Domnul Constantin Visalon-Radu s-a născut la 18 mai 1941 în comuna Racoviță-Cornet, județul Vâlcea, a urmat prestigiosul Liceu Gheorghe Lazăr (astăzi Colegiu Național) din Sibiu, după care a absolvit Facultatea de Silvicultură din cadrul Institutului Politehnic din Brașov, devenind inginer silvic și, mai târziu, și-a luat licența în economie la Academia de Studii Economice din București.

 Domnul Constantin Visalon-Radu a fost un îndragostit de natură și drumeții și în special de alpinism, sport pe care l-a practicat cu asiduitate. Potrivit specializărilor sale, a lucrat în silvicultură și în cadrul protecției mediului la Agenția de Mediu din Cluj-Napoca.

 După 1989, Constantin Visalon-Radu s-a angajat în lupta pentru democratizarea cu adevărat a României, contrar opticii „democrației originale” sau „despotului luminat a toate știutor și a toate priceput”. Astfel, după înființarea în 1990 și la noi în țară, a „Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (UMRL) – Ion Rațiu” – Filiala Cluj-Napoca, sub președinția reputatului Prof.univ.ing. Mircea Mihăilescu (1920-2016), Constantin Visalon-Radu a fost secretar executiv. În tot acest timp, având în vedere dorința tuturor membrilor UMRL și a altor doritori, de reinstaurare a monarhiei constituționale în România, mulți dintre ei vechi patrioți – majoritatea covârșitoare dintre ei fiind azi trecuți în eternitate, a luat ființă MIȘCAREA PENTRU O MONARHIE CONSTITUȚIONALA CLUJ-NAPOCA (MMC) sub președinția Domnului Lazăr Bondor, fost deținut politic, luptător cu arma în mână contra bolșevizării țării în cadrul formației „Armata Albă”, coleg de celulă cu omul politic Ion Diaconescu. MMC a fost admisă ca asociație la 9 iunie 1992 prin Hotărârea Judecătorească nr. 55 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

După trecerea în eterntate a președintelui Lazăr Bondor, vrednic de amintire, ca președinte a fost ales Domnul ing. Constantin Visalon-Radu.

În acei ani, lupta pentru democrație și pentru instituirea monarhiei constituționale se ducea pe două linii: pe linie de UMRL și pe linie de MMC, activitățile fiind comune. Astfel, au fost organizate mitinguri și conferințe privind trecutul istoric din perioada monarhiei, aniversări și comemorări ale evenimentelor istorice „uitate” sau mistificate de istoriografia din perioada comunistă.

 În luna iunie 1992 a avut loc la București Congresul al III-lea al UMRL, primul congres organizat în țară, prin efortul UMRL România. La acest congres, din partea UMRL Cluj, au luat parte prof.univ. Mircea Mihăilescu, ing. Constantin Visalon-Radu, autorul rândurilor de față și alții. La acest congres a fost reales președinte al UMRL, cel care a fost fondatorul din diaspora al Uniunii, deputatul Ion Rațiu, scos din funcția de președinte la Congresul de la Paris Saint- Maur, infestat de securisto-comuniști, fiind ales Doru Novacovici, care „bătuse palma cu Ion Iliescu” și care a creat o dizidență a UMRL. Congresul de la Saint-Maur a fost o rușine prin modul de desfășurare, așa că la Congresul de la București, acest congres a fost declarat nul și neavenit. De menționat este și faptul că Doru Novacovici a invitat la Saint-Maur pe „revoluționarul” Alexandru Stark de la TVR „Liberă” pentru a filma manifestările rușinoase ale neocomuniștilor considerându-le justificate, contra democraților. O descriere in amănunt a faptelor de la Saint –Maur se găsește în articolul lui Eugeniu Dinescu „Opinie” publicat în periodicul „Românul Liber”, iunie 1992, anul VIII, nr. 6, ediție internațională.

 Autorul rândurilor de față își aduce aminte, fiind membru al Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR), că în țară, a fost organizată o întâlnire cu inginerii români de pretutindeni. Pentru această întâlnire  s-a apelat la aripa Doru Novacovici, agreat de Ion Iliescu, în loc să se apeleze la adevarata organizație – Ion Rațiu.

Președintele MMC ing. Constantin Visalon-Radu și-a adus contribuția majoră prin organizarea de mitinguri monarhiste și publicarea de articole în periodicul „Coroana de Oțel” editat la Arad de Societatea „Amicii Regelui Mihai”. Un exemplu elocvent il prezintă articolul „Conferirea de către Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a celor mai înalte titluri academice Majestății Sale Regelui Mihai I al României”, care descrie solemnitatea de conferire, la 12 aprilie 2003, a titlurilor de Profesor Honoris Causa Extraordinar și Senator ad Honorem de către rectorul de atunci al Universității, Andrei Marga („Coroana de Oțel”, iulie-august-septembrie, 2003).  Cu această ocazie monarhiștii din cadrul MMC au organizat o manifestație cu flori și tricolorul românesc conținând stema regală, președintele Constantin Visalon-Radu fiind factorul coagulant și mobilizator pentru această acțiune. De altfel, președintele și intreaga MMC a fost in centrul acțiunilor festive pentru primirea pentru prima dată în Cluj-Napoca a AALLRR Principesa Margareta și Principesa Sofia și, în 1996, a Majestății Sale Reginei Ana și a AALLRR Principesei Margareta și Principelui Radu, perioadă în care nu i se permitea Majestății Sale Regelui să vină în țară.

Președintele Constantin Visalon-Radu a fost membru al FUNDAȚIEI CULTURALE MEMORIA, fundație care a editat revista „MEMORIA-revista gândirii arestate”, ocupându-se de difuzarea ei. În ce privește pe autorul rândurilor de față, a fost ajutat cu reviste „MEMORIA” și cu numere din periodicul „Coroana de Oțel” pe care le-a difuzat în alte localități din țară, în Bucovina de Nord (Ucraina) și Basarabia.

La inițiativa Dr. Vasile Lucaciu, membru UMRL și MMC, venit din Statele Unite ale Americii, exponent al promoției 1946 a Facultății de Medicină a Universității Regele Ferdinand I, promoție care si-a luat numele de „Promoția Regele Mihai I”, din care au făcut parte Academician Ion Baciu, Prof.Dr.Docent Ion Gherman, Dr. Gheorghe Telea, Dr. Horațiu Ciortin și alții, s-a întreprins acțiunea de realizare prin subscripție publică a busturilor din bronz ale Regelui Ferdinand I și Reginei Maria cu ocazia aniversării a 85 de ani de la inaugurarea primei Universități Române din Cluj la 1 februarie 1920.

UMRL și MMC, în special Dr. Vasile Lucaciu și Ing. Constantin Visalon-Radu au făcut eforturi deosebite pentru această acțiune, astfel că cele două busturi, din martie 2005, străjuiesc intrarea în Aula Magna a Universității.

Pentru activitatea sa, președintele ing. Constantin VISALON-RADU a fost decorat la Palatul Elisabeta din București, într-o solemnitate, la 31 mai 2010, de către Majestatea Sa Regele Mihai I cu  Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate”.

Pentru necunoscători, fiecare distincție conferită de Șeful Familiei Regale, respectiv MS Regele Mihai I, care este și Marele Maestru al Distincțiilor Regale, are o zi de sărbătorire. Medalia „Regele Mihai I pentru Loialitate” are ca zi de sărbătorire data de 8 noiembrie, Sărbătoarea „Soborului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri”, ziua onomastică a Majestății Sale Regelui Mihai I. Prin denumirea ei, medalia se constituie ca o distincție „de suflet” din partea Majestății Sale Regelui.

În calitate de decorat, ing. Constantin Visalon-Radu era invitat, prin invitație specială nominalizată, împreună cu ceilalți decorați cu această medalie, la Palat, pentru sărbătorirea zilei medaliei. De asemenea, era invitat și la toate sărbătoririle organizate de Casa Regală, cu invitație specială.

DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE !

RĂMÂNE CA PE VIITOR GENERAȚIILE TINERE SĂ DUCĂ MAI DEPARTE FĂCLIA NESTINSĂ A CONȘTIINȚEI NAȚIONALE ȘI A MONARHIEI CONSTITUȚIONALE EREDITARE !

FAMILIEI INDURERATE ÎNALTĂ CONSIDERAȚIE, ATAȘAMENT ȘI SINCERE CONDOLEANȚE DIN PARTEA MONARHIȘTILOR !

Prof.univ.dr.ing. Alexandru-Grigore PISOSCHI

DESPRE ŢARA MEA

DESPRE ŢARA MEA

DESPRE ŢARA MEA


 

România şi-a sărbătorit recent Ziua Naţională. Am putut asista în amănunt la spectacolul oficial al sărbătorii, rolurile principale aparţinând, cum este şi firesc, preşedintelui, politicienilor, diferitelor autorităţi ale statului (centrale sau locale). Dincolo de parade, artificii, discursuri, populara fasole cu cârnaţi, pe această scenă şi-au făcut loc politicianismul, şicanele, ghionturile, jignirile etc. Nu insist pentru că totul s-a desfăşurat la vedere.

În paralel, relativ departe de reflectoarele televiziunilor, Ziua României a fost sărbătorită şi de către familia regală. Trenul Regal, i-a purtat pe ASR Principesa Margareta Custode al Coroanei României, pe ASR Principele Radu, pe ASR Principesa Maria, prin Sinaia, Buşteni, Predeal, Braşov, Codlea, Făgăraş, Avrig, Sibiu. Toate gările prin care a poposit Trenul Regal au fost înţesate de români ce păreau relaxaţi, amabili, fericiţi. Proximitatea regalităţii destinde, îmbunează, transformă.

Cu totul remarcabil mi s-a părut şi mesajul Principesei Moştenitoare Margareta, ocazionat de Ziua Naţională şi prezentat în cadrul Sesiunii Solemne a Academiei Române, desfăşurată în data de 28 noiembrie 2016. În mod evident, faptul fiind cu adevărat reconfortant, mesajul Principesei nu este atins de toxinele demagogiei. Nu este schilodit de socoteli electorale. Este, în schimb, expresia unei trăiri sincere întru nevoia de adevăr şi iubire de neam.

Între un 1 Decembrie prezidenţial, politicianist – cu carnaţii, fasolea şi cuţitele prăzii electorale pe masă – şi un 1 Decembrie regal, cred că este de preferat acesta din urmă. Aleg distincţia, eleganţa, gândurile limpezi, patriotismul sincer.

Dacă vreţi, aleg fără ezitare să fiu “pasagerul” Trenului Regal, în locul “personalului” prezidenţial, unul al coteriilor, al ipocriziei patriotarde, al mirosurilor pestilenţiale, al moravurilor de mahala. Veţi zice că sunt naiv. Şi nu vă contrazic! Însă, în naivitatea-mi, aleg să visez o Românie pe care cred că aş putea să o iubesc şi în care, de asemenea cred că, eu şi cei dragi mie, am avea o şansă în plus să ne simţim preţuiţi, iubiţi, demni.

Cornel Jurju


Mesajul ASR Principesa Margareta, Custode al Coroanei României

Doamnelor și domnilor membri ai Academiei Române,

Acum un secol, străbunicul meu, Regele Ferdinand cel Loial, ratifica decizia Consiliului de Coroană de a conduce România în Primul Război Mondial, alături de puterile Antantei.

Punând datoria sa faţă de ţară mai presus de orice, Regele Ferdinand a condus România prin momentele cele mai grele și mai măreţe ale istoriei sale.

Continuând realizările istorice ale Regelui Carol I, Ferdinand şi-a câştigat apoi numele de “Întregitorul” pentru că, alături de bravii săi soldaţi, a luptat pentru împlinirea visului tuturor românilor – Marea Unire.

Pe 28 august am comemorat un secol din ziua când primii soldați români ai Marelui Război şi-au dat viaţa în slujba ţării.

Iar pe 6 decembrie se va împlini un secol de la mutarea capitalei țării la Iași, unde Coroana, Parlamentul și Guvernul au plecat pentru doi ani în refugiu.

Acolo a fost proclamată reforma agrară, acolo a fost legiferată reforma electorală, două fundamentale gesturi politice ale secolului XX.

Primul Război Mondial a fost un moment fundamental pentru România modernă şi contemporană.

Fidelitatea cu care românii s-au adunat în jurul Coroanei a fost temelia luptei politice şi diplomatice a oamenilor de stat pentru recunoaşterea unirii şi consolidarea țării noastre în Europa.

Timp de jumătate de secol, adevărul despre Marele Război a fost mistificat şi chiar şters din discuţia publică.

Avem datoria să aducem la lumină adevărul despre rolul Armatei Regale, al societăţii civile, al oamenilor de Stat şi al Coroanei în realizarea Marii Uniri.

La un secol de la Primul Război Mondial, Familia Regală se alătură instituțiilor Statului care doresc să redea României respectul şi încrederea de sine.

Să ne ridicăm la înălțimea morală a strămoșilor noştri!

MS Regele Mihai – Episcop Auxiliar-Exarh

MS Regele Mihai – Episcop Auxiliar-Exarh

M.S. Regele Mihai I

 Episcop Auxiliar-Exarh al Plaiurilor,

 membru de onoare al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române


Prof.univ.dr.ing. Alexandru-Grigore PISOSCHI

 

  1. CUVINTE PENTRU ÎNCEPUT

      Ideea reluării acestui subiect și în periodicul „Coroana de Oțel” a rezultat din faptul că problematica a fost prezentată, după știința noastră, numai în presa online, la care, cu toată expansiunea internetului, nu toată lumea are acces. Chiar pentru mulți internauți, subiectul este necunoscut.  În demersul nostru, de mare ajutor au fost articolele doamnei Elena Vijulie (n. 1976, istoric și jurnalist de prestigiu) „De ce îl ignoră Patriarhia pe Regele Mihai” – interviu cu dl. Dan Ciachir (n. 1951, scriitor, memorialist și filolog, membru al Uniunii Scriitorilor), publicat în „vox publica-REALITATEA NET” la 21 octombrie 2011 și al domnului Tudor Vișan-Miu (n. 1995, absolvent al Colegiului „Gh. Lazăr” din București, bacalaureat în 2015, actualmente student al Facultății de Istorie, Universitatea din București) „Regele Mihai este episcop al treburilor din afară” și „singurul moștenitor al Bizanțului în viață”, articol în care se subliniază ideile importante din articolul d-nei Elena Vijulie. Acest articol a apărut în ediție online „Monarhia salvează România”, sub egida Asociației Naționale pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM) la 27 iulie 2014.

  1. MONARHII ROMÂNI UNȘII LUI DUMNEZEU

     De la începuturile Evului Mediu, cănd s-au format primele feude statale românești și până la Regatul României inclusiv, acestea au fost conduse de monarhi, în calitate de cnezi, voievozi-domni (domnitori) sau principi și în final de rege.  Acești monarhi, în toată istoria noastră, au fost unșii lui Dumnezeu deoarece jurau in calitate de conducători ai statului pe Cartea Sfântă și erau sfințiți (unși) cu Sfântul și Marele Mir de către întâiul stătător al Bisericii.

Pentru noțiunea de JURĂMÂNT este necesar să reamintim sensul inițial și adevărat al acestuia, în perioada comunistă el fiind denaturat.    JURĂMÂNTUL este „angajamentul solemn prin care cineva se obliga să facă ceva, luând ca martor pe Dumnezeu sau punând în joc propria onoare” [2, Lazăr Șăineanu, op. cit., vol. III, p. 292].

Sfântul și Marele Mir este un amestec de 38 de ingrediente, între care untdelemn curat de măsline și vin alb, care se prepară după o rețetă specială a Bisericii și care apoi este sfințită de către soborul ierarhilor unei Biserici autocefale, în cadrul Liturghiei solemne din Joia Mare. În urma rugăciunilor ierarhilor, mirul pregătit devine Sfântul și Marele Mir pe care Biserica îl folosește pentru taina mirungerii.

Sfântul și Marele Mir simbolizează bogăția darurilor Sfântului Duh [5, Dumitru Anăstăsoaie, op.cit].

La început, Sfântul și Marele Mir era pregătit la Constantinopol, dar au fost și multe situații când acesta a fost sfințit și în Mitropoliile Principatelor Române, prin participarea unor patriarhi orientali de la Ierusalim, Alexandria și Antiohia, dar și de la Constantinopol, veniți în vizită în Principatele Române.

Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbește de șapte duhuri care odihnesc în cel miruit : duhul înțelepciunii, duhul înțelegerii, duhul cunoștinței, duhul științei, duhul sfatului, duhul tăriei și duhul temerii de Dumnezeu.

Ritualul încoronării monarhilor, împărați, regi sau principi suverani creștini cuprinde și momentul ungerii cu Sfântul și Marele Mir. Această practică are legătură cu uzanțele vechi-testamentare unde regele era „cel uns” și era un simbol al lui Mesia – izbăvitorul poporului.

Atât în capitala Imperiului Bizantin – Constantinopol, cât și în Apus, ceremonia de încoronare a regelui era condusă de către Patriarh (sau Papă) și cuprindea ungerea cu Sfântul și Marele Mir. Semnificația fundamentală a „ungerii” regilor este că, prin ea, aceștia se umplu de „darurile Sfântului Duh” și se fac pe această cale „următori ai lui Hristos”, despărțindu-se de „omul cel vechi”, căpătând o nouă personalitate [5, Dumitru Anăstăsoaie, op. cit.].

Este nevoie să facem precizarea că în creștetul unei coroane de suveran creștin se află globul crucifer (globul purtător de cruce). Globul (sfera propriu-zisă) reprezintă lumea sau universul, iar crucea, așezată deasupra, dominația protectoare a lui Dumnezeu asupra lumii, iar în componența coroanei suveranului, globul crucifer reprezintă proveniența divină a puterii .

  1. ÎNCORONAREA REGILOR ROMÂNIEI

Pentru a vedea particularitățile încoronării Majestății Sale Regelui Mihai I, este necesar să facem descrierea încoronării tuturor regilor noștri.

     Încoronarea Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta

     În dimineața zilei de sărbătoare 10 Mai 1881, Regele Carol I și Regina Elisabeta iau trenul din Gara Cotroceni (pe atunci acolo era gară) și ajung în Gara Târgoviștei, cum se numea atunci Gara de Nord din București. La ieșirea din această gară așteptau suita regală și echipajele de trăsuri. După sosirea Suveranilor, cortegiul merge în Dealul Mitropoliei, unde, la Mitropolie erau depuse coroana de oțel a Regelui și cea de aur a Reginei. Suveranii erau așteptați de Mitropolitul Primat Calinic Miclescu și ceilalți înalți prelați inveșmântați în înaltele ținute sacerdotale. Aici, la Mitropolie, are loc sfințirea coroanelor și ungerea Suveranilor cu Sfântul și Marele Mir. Suveranii, împreună cu oficialitățile pleacă la Palatul Regal și aici le sunt prezentate coroanele sfințite, așezate pe două perne vișinii de protocol, coroana de oțel a Regelui de către președintele Senatului Dimitrie Ghica și coroana de aur a Reginei de către președintele Camerei Deputaților Constantin A. Rosetti. Regele Carol I își pune coroana pe cap apoi încoronează pe Regina Elisabeta. În prealabil Regele Carol I a depus jurământul de rege constituțional al României. În cuvântul de multumire Regele Carol I a afirmat că primește coroana „ca un simbol al independenței și puterii României”.

   Încoronarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria.

   Încoronarea Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria a avut loc la Alba-Iulia, capitala de suflet a românilor, la 15 octombrie 1922, festivitate la care au participat peste 30000 de persoane, reprezentanți ai tuturor provinciilor României Mari, ai armatei, ai clerului, ai clasei politice, ai universităților, ai corpului diplomatic și trimișilor speciali ai altor state.  Pentru aceasta, a fost construită într-un timp foarte scurt, aproape doi ani, între 1921 și 1922, Catedrala Reîntregirii unde au fost sfințite coroanele de către Mitropolitul Primat Miron Cristea (patriarh din 1925 până în 1929) și un sobor de preoți. Încoronarea și ungerea cu Sfântul și Marele Mir a avut loc pe o estradă, în fața mulțimii care asista.

Coroanele au fost prezentate pe două perne de protocol vișinii, cea a Regelui de către președintele Senatului Mihail Pherekyde și cea a Reginei de către președintele Camerei Deputaților Mihai Oreanu. Regele Ferdinand a luat coroana de oțel cu care s-a încoronat Regele Carol I și si-a pus-o pe cap. În prealabil pe coroană au fost gravate insemnele Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, alături de cel al Vechiului Regat.

Regele Ferdinand a luat apoi coroana Reginei, realizată din aur transilvan și a încoronat pe Regină, care era îngenunchiată. Regina se ridică și este sărutată de Rege în uralele mulțimii. Coroana Reginei Maria a fost realizată din aur transilvan, după proiectul profesorului universitar și pictorului Costin Petrescu după modelui coroanei Doamnei Milița-Despina, din familia princiară sârbă Brancovici, soția Domnitorului Neagoe Basarab. Confecționarea coroanei Reginei Maria s-a făcut la Casa de bijuterii Falize din Paris. Aurul necesar pentru realizarea coroanei se datorează interventiei magnatului băimărean al aurului Alexe Pocol, industriaș si recunoscut filantrop [6, Anca Spânu, op.cit.].

După solemnitatea încoronării, Suveranii și invitații au participat la un dineu, după care a avut loc o paradă militară. La această paradă onorul a fost dat de Regele Ferdinand și de Regina Maria, fiecare călărind în fruntea regimentelor proprii :   Regele în fruntea Regimentului 1 Vânători, iar Regina Maria în fruntea Regimentului 4 Roșiori, al cărui colonel de onoare era.

       Instituirea ca Rege a lui Carol al II-lea

       În ziua de 6 iunie 1930 Senatul și Camera Deputaților au votat numirea Alteței Sale Regale Carol al II-lea ca Rege al României, înlăturând de la tron pe Regele Mihai I (n. 25 oct. 1921), aflat sub Regență de la 20 iulie 1927, care va primi titlul de Mare Voievod de Alba-Iulia. Pentru aceasta a fost necesară abrogarea unor acte normative privitoare la retragerea lui Carol al II-lea de la succesiunea la tron. Regele Carol al II-lea nu a fost uns ca rege și nu a fost încoronat.

      Încoronarea Regelui Mihai I

      În condițiile politice existente în România și sfârtecarea țării ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov dintre Germania și Uniunea Sovietică, prin cedarea nevoită a Basarabiei și Bucovinei de Nord, către Uniunea Sovietică, precum și cedarea Ardealului de Nord către Ungaria la presiunea Germaniei, Regele Carol al II-lea este nevoit să părăsească tronul la 6 septembrie 1940, în favoarea fiului său Mihai. Astfel la 6 septembrie 1940, dimineața, Marele Voievod de Alba-Iulia Mihai I depune jurământul de Rege după un text scris de generalul Antonescu, președinte al Consiliului de Miniștri :

     „Jur credință națiunii române; Jur să păzesc cu sfințenie legile statului; Jur să păzesc și să apăr cu sfințenie ființa statului și integritatea teritoriului României; Așa să-mi ajute Dumnezeu”.

Jurământul a fost depus în fața Înalt Prea-Sfințitului Nicodim Munteanu Patriarhul României, a președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție Andrei Rădulescu și a președintelui Consiliului de Miniștri generalul Ion Antonescu.

Regele Mihai nu a depus juramântul pe Constituție deoarece era abrogată și nici în fața Parlamentului care era dizolvat. După părerea autorului articolului de față, acest lucru nu scade puterea jurământului, care prin definiție este chemat Dumnezeu ca martor.

         Regele Mihai, cu suita, a plecat apoi la Patriarhie, unde IPS Nicodim Munteanu, Patriarhul Romaniei, i-a pus Coroana de Oțel a regilor României pe cap și l-a uns cu Sfântul și Marele Mir. Majestatea Sa Regele Mihai a stat tot timpul Liturghiei cu Coroana pe cap.

          Majestatea Sa Regele Mihai I a fost singurul dintre regii românilor încoronat și uns cu Sfântul și Marele Mir în interiorul Catedralei Patriarhale de către întâi stătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

 

  1. MS REGELE MIHAI I EPISCOP AUXILIAR-EXARH AL PLAIURILOR ȘI MEMBRU DE ONOARE AL SFÂNTULUI SINOD

Conform afirmațiilor omului de cultură Dan Ciachir [3, Elena Vijulie op.cit.] , în Biserica Ortodoxă Română, MS Regele Mihai este episcop auxiliar-exarh al plaiurilor (al treburilor din afară sau extrateritoriale) în virtutea unei legături ce durează tocmai din preajma Sinodului IV ținut la Calcedon (localitate antică, azi ajunsă cartier al Istambulului, dincolo de Bosfor, în Asia Mică) din 451. Este vorba de o moștenire bizantină, împărătească, pe care au avut-o țarii Rusiei și ceilalți monarhi ortodocși și pe care, acum, nu o mai are decât  Majestatea Sa Regele Mihai. Această moștenire vine din vechime, monarhia la noi românii fiind de 700 de ani și MS Regele Mihai are calitatea de episcop auxiliar venită în linie dreaptă, mai ales că domnitorii/principii români au fost mari sprijinitori ai ortodoxiei, în mod special dupa căderea Constantinopolului în 1453.

    „Majestatea Sa Regele Mihai este singurul moștenitor al Bizanțului în viață, dar și singurul între cei patru regi ai României. Primii doi regi erau catolici (Carol I și Ferdinand I), Carol al II-lea era ortodox, așa cum prevedea Constituția din 1923, dar nu a fost uns rege. Majestatea Sa Regele Mihai nu este episcop prin hirotonire, dar funcția sa nu este simbolică, ci reală, concretă și este singurul om în viață de pe planetă care are acest drept. Acest titlu îl va avea cât va trăi și această calitate nu se mai transmite, persoanele feminine succesoare nu pot avea această calitate din cauza regulilor Bisericii Ortodoxe.”

     „ În istoria românilor, ce a fost făcut bine a fost faptul că Biserica și Domnia, cele două instituții fundamentale, au fost alături. Respectul pentru monarhie ține de șapte secole iar Biserica și Domnia au apărat ființa națională și au dezvoltat cultura, respectiv civilizația”[conform Dan Ciachir, 3, 4].

      Prerogativele special ale MS Regelui Mihai ca purtător de cin (rang) ecleziastic sunt :

  1. Intră în Sfântul Altar prin Sfintele Uși Împărătești, drept pe care nici preoții nu-l au, ci numai episcopii;
  2. Preotul ne dă cuminecătura (împărtășania; ritual constituind una din cele șapte taine ale Bisericii, constând din gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite simbolizând sângele și trupul Mântuitorului), cu lingurița; MS Regele Mihai are dreptul de a o lua cu mâna, dar din smerenie nu a uzat niciodată de această prerogativă;
  3. Regele era cel care înmâna cârja (insemnul cinului sau rangului ecleziastic, ca semn al puterii rangului) unui ierarh, episcop sau mitropolit.

Conform domnului Dan Ciachir [3, 4],  MS Regele Mihai este membru de onoare al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, de altfel singurul membru de onoare. Acest titlu îl va avea cât va trăi și această calitate nu se transmite persoanelor feminine.

RESPECT, ADMIRAȚIE ȘI OMAGIU MAJESTĂȚII SALE REGELUI MIHAI I ! SĂ NE RUGĂM PENTRU SĂNĂTATEA MAJESTĂȚII SALE !

8 septembrie 2016, de Sfânta Sărbătoare a Nașterii Maicii Domnului

     BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

  1. Lucian Predescu „Enciclopedia României”, Editura Cugetarea, București, 1940.
  2. Lazăr Șăineanu „Dicționar universal a limbii române”, vol. II și III, Editura MYDO CENTER, Iași, 1996.
  3. Elena Vijulie „De ce îl ignoră Patriarhia pe Regele Mihai”- interviu cu dl. Dan Ciachir, în vox publica-REALITATEA NET, 21 octombrie 2011.
  4. Tudor Vișan-Miu „Regele Mihai este episcop al treburilor din afară”, în Monarhia Salvează România-ANRM, 27 iulie 2014.
  5. Dumitru Anăstăsoaie „Sfântul și Marele Mir în Biserica Ortodoxă-Rânduiala pregătirii, semnificația teologică a materiei și efectele sacramentale ale ungerii cu Sfântul Mir (rezumatul tezei de doctorat).
  6. Anca Spânu „Din culisele istoriei: Cum a fost făcută coroana Reginei Maria”, în „Viața liberă”, 10 august 2015.
De ce Transilvania Regală?

De ce Transilvania Regală?

De ce Transilvania Regală?

         Casa Regală este una dintre instituţiile importante ale vieţii româneşti. Este angajată în proiecte culturale, filantropice, economice şi diplomatice, aducătoare de beneficii societăţii.

         Familia regală, prin reprezentanţii săi, clădeşte un model bine conturat de comportament public, care îi poate inspira pe români, şi care pune în evidenţă importanţa unor valori precum eleganţa, echilibrul, patriotismul, iubirea aproapelui.

         Consecinţa acestui tip de implicare, cu o certă relevanţă calitativă şi cantitativă, este o incontestabilă apreciere a credibilităţii Casei Regale a României. Propaganda comunistă şi criptocomunistă, prin mistificare şi omisiune voluntară, a tins înspre demonizarea regalităţii. Dimpotrivă, prezentul îi găseşte pe MS Regele Mihai, pe ASR Principesa Margareta, pe ASR Principele Radu, pe ASR Principesa Maria, între cele mai preţuite şi credibile personalităţi ale lumii româneşti.

         Reîntoarcerea tot mai amplă şi binevenită a regalităţii în cotidianul românesc, în sufletul românilor, este astăzi generatoare de fapte. Acestea sunt consecinţe ale iniţiativelor instituţiei Casei Regale, dar şi ale societăţii civile.

         Având în vedere consideraţiile de mai sus, Transilvania Regală doreşte să fie un cămin în care să-şi găsească un loc privilegiat şi binemeritat fascinanta poveste a regalităţii româneşti. O poveste începută acum 150 de ani şi care continuă să fie înfăptuită şi mărturisită prin participarea comună a Casei Regale a României şi a tot mai multor români.

Nihil Sine Deo!

 

Clubul Monarhiştilor Clujeni